Am plecat să colindăm – Florile dalbe
Am plecat să colindăm, florile dalbe,
Pe la case să urăm, florile, florile dalbe.
Să urăm cu bucurie, florile dalbe,
În această seară de Crăciun, florile, florile dalbe.
Am pornit cu voie bună, florile dalbe,
Să aducem veste bună, florile, florile dalbe.
La tot omul de pe lume, florile dalbe,
În această seară sfântă, florile, florile dalbe.
Sus pe cer e-o stea de aur, florile dalbe,
Ea vestește mare dar, florile, florile dalbe.
Pe Mesia noi îl cântăm, florile dalbe,
În colinde răsunăm, florile, florile dalbe.
Colindăm pe la ferestre, florile dalbe,
Și urăm numai de bine, florile, florile dalbe.
Să aducem pace-n casă, florile dalbe,
Și un an cu sănătate, florile, florile dalbe.
Sărbătoarea să trăiască, florile dalbe,
Și în suflete să-nflorească, florile, florile dalbe.
Cu iubire și cu dor, florile dalbe,
Să ne fie tuturor, florile, florile dalbe.
Versurile colindului „Am plecat să colindăm – Florile dalbe” evocă bucuria și tradiția sărbătorilor de Crăciun, cu accent pe colindatul ca obicei străvechi românesc. Colindătorii pornesc la drum cu bucurie, dorind să aducă vestea bună a Nașterii Domnului în casele oamenilor. Imaginea stelei de aur este simbolică pentru steaua care a vestit nașterea lui Iisus, un motiv des întâlnit în colindele românești.
Motivul floral, „florile dalbe”, aduce un aer de puritate și speranță. Colindul subliniază importanța păcii, sănătății și iubirii, dorințe universale pentru anul ce urmează. Mesajul este unul de unitate și comuniune, invitând la celebrarea Crăciunului cu sufletul deschis și cu bucurie.
Această creație literară este o expresie a culturii populare românești, păstrând vie tradiția colindelor și bucuria sărbătorilor de iarnă, fiind cântată cu drag de copii și adulți deopotrivă, în fiecare an.
