Colindam Iarna – versuri de George Coșbuc
Vine iarna pe la noi,
Cetele de colindători,
Trec cu steaua și cu zorii,
Luminând cărările.
In colibe fac popas,
Pe la case de oaspeție,
Povestind din amintire
Despre nașterea lui Isus.
Colindăm, colindăm iarna,
Cu steaua strălucitoare,
Pe cărări de munți și zare,
Vestind pace și noroc.
Se aude sus pe munte,
Vântul cât e de măreț,
Dar cântarea-i mai puternică,
Tremură și stelele.
Colindăm, colindăm iarna,
Prin zăpezi ce lucesc tare,
Pe cărări de munți și zare,
Vestind pace și noroc.
Fie casă dumneavoastră,
De belșug să nu se spargă,
Fie inima deschisă,
La colindători și musafiri.
Colindăm, colindăm iarna,
Cu steaua strălucitoare,
Pe cărări de munți și zare,
Vestind pace și noroc.
Analiza și importanța operei
„Colindam Iarna” de George Coșbuc este una dintre cele mai iubite și cunoscute creații din literatura română dedicată sărbătorilor de iarnă. Această poezie evocă frumusețea și magia Crăciunului, aducând în prim-plan tradițiile și obiceiurile străvechi ale colindatului. Versurile simple, dar pline de emoție, ilustrează căldura și spiritul comunitar al sărbătorii, în care fiecare casă devine un loc de întâlnire și bucurie pentru colindători.
Poezia este impregnată de un sentiment de nostalgie și reverie, amintind de vremurile când sărbătorile de iarnă aduceau laolaltă comunități întregi, unite de cântec și credință. Coșbuc reușește să surprindă frumusețea și puritatea acestei perioade, folosind un limbaj accesibil și imagini sugestive care rămân întipărite în mintea cititorului.
Mesajul de pace și unitate transmis prin colindele de iarnă rezonează profund cu valorile umane fundamentale, inspirând generozitate și compasiune. Opera lui George Coșbuc este un exemplu elocvent de literatură populară care continuă să fie relevantă și apreciată, reflectând esența tradițiilor românești și importanța culturii noastre în păstrarea identității naționale.
