Versuri de la Andia – Sfârșitul lumii
Strofa 1:
Astăzi s-a oprit din nou, timpul în loc
Lumea nu mai e la fel, nimic nu mai are rost
Amintirile se pierd în negura cerului
A venit sfârșitul lumii, în umbra visului
Refren:
Când totul se va sfârși, noi vom fi acolo
Îmbrățișați în noapte, sub lumina unui singur far
Visele vor dispărea, dar noi vom rămâne
Ca o poveste spusă de vânt, pe un drum de jar
Strofa 2:
Oamenii au fugit departe, căutând lumina
Dar n-au găsit decât umbre, în calea lor pustie
Noi ne-am oprit sub cerul plin de stele
Am așteptat sfârșitul, cu mâinile unite, rebele
Refren:
Când totul se va sfârși, noi vom fi acolo
Îmbrățișați în noapte, sub lumina unui singur far
Visele vor dispărea, dar noi vom rămâne
Ca o poveste spusă de vânt, pe un drum de jar
Strofa 3:
Nu ne e frică de ce va veni, suntem pregătiți
Am trăit intens fiecare clipă, toate dorințele împlinite
Chiar dacă lumea se destramă, iubirea rămâne
E singura noastră armă, în fața întunericului care vine
Refren:
Când totul se va sfârși, noi vom fi acolo
Îmbrățișați în noapte, sub lumina unui singur far
Visele vor dispărea, dar noi vom rămâne
Ca o poveste spusă de vânt, pe un drum de jar
Strofa 4:
Și dacă totul dispare, nu contează
Am avut parte de iubire, în toate formele ei
Ne-am pierdut în propriile noastre povești
Acum suntem doar noi, îmbrățișând universul
Refren:
Când totul se va sfârși, noi vom fi acolo
Îmbrățișați în noapte, sub lumina unui singur far
Visele vor dispărea, dar noi vom rămâne
Ca o poveste spusă de vânt, pe un drum de jar
Analiză și semnificație
Cântecul "Sfârșitul lumii" de Andia este o meditație asupra fragilității existenței și puterii iubirii. Versurile descriu un scenariu apocaliptic în care lumea se prăbușește, însă în mijlocul acestui haos, un cuplu rămâne unit. Refrenul subliniază ideea că, în mijlocul distrugerii, iubirea și conexiunea umană oferă un refugiu și o formă de nemurire. Strofele povestesc despre fugă și căutarea unui sens în întunericul care se apropie, însă concluzia rămâne că iubirea este singurul element constant și salvator.
Andia folosește imagini poetice pentru a transmite emoțiile puternice și dilemele umane în fața unei potențiale distrugeri totale. Ideea că "Ne-am pierdut în propriile noastre povești" indică introspecția și acceptarea ineluctabilului, dar și bucuria momentelor trăite intens. Acest cântec ne reamintește că, indiferent de sfârșiturile cu care ne confruntăm, conexiunile emoționale sunt cele care ne definesc și ne susțin.
