Tarabanele – Alexandru Vlahuță
Tarabanele
(de Alexandru Vlahuță)
Vin tarabanele,
Sună prin piețe,
Tot orașul e-n sărbătoare,
Străzi pline de lume,
Copii cu baloane,
În jurul tarabelor.
De la o tarabă,
Dintr-un colț îndepărtat,
Se ridică un cântec,
Ca un ecou lin.
Tarabanele cântă,
Simți cum ți-e inima plină,
Cu ritmurile lor,
Și alții se-adună.
Strigăte și râsete,
În cântec se-mbină,
O lume întreagă,
Se bucură din plin.
Dincolo de tarabe,
O poveste-și urmează,
Un suflet visător,
Ce de lume-i atras.
Ritmurile curg lin,
Versurile împletesc,
O poveste de viață,
Ce în suflet se-așează.
Tarabanele aduc,
Bucurie-n suflete,
Sentimente se-mpletesc,
Cu ritmuri de poveste.
Orașul se umple,
De cântec și versuri,
O lume în sărbătoare,
În jurul tarabelor.
Aspecte Importante ale Operei
„Tarabanele” de Alexandru Vlahuță este o poezie care capturează esența unei sărbători populare, prin sunetele și imaginile vibrante ale unei piețe pline de viață. Poezia surprinde bucuria colectivă și atmosfera festivă, cu tarabe și tarabane care aduc veselia în oraș. Versurile descriu cum cântecele și sunetele tarabelor se împletesc cu râsetele și strigătele mulțimii, reflectând o lume care se adună în jurul unei celebrări comune. Poezia lui Vlahuță evocă un sentiment de comunitate și de apartenență, transmițând emoția și energia unei festivități care unește oameni de toate vârstele. Versurile sunt muzicale și ritmate, reușind să creeze o atmosferă autentică și plină de farmec, care rezonează cu cititorii prin simplitatea și frumusețea momentelor cotidiene transformate în sărbătoare. Această poezie este un exemplu vibrant al modului în care sunetele și trăirile pot fi capturate și transmise prin cuvinte, aducând la viață spiritul unei comunități în sărbătoare.
