Oila oila – versuri
Strofa 1:
Oila, oila, pe câmpii,
Sub cer senin se-adună mieii,
Vântul blând le mângâie,
Iarba verde le-așteaptă pașii.
Strofa 2:
Din zori de zi până-n seară,
Turma paște fără grabă,
Clopotele sună rar,
Pace-i peste tot hotaru’.
Strofa 3:
Ciobănașul tânăr vine,
Cu fluierul la brâu, zâmbește,
Cântă dorurile sale,
Cântă-n codru și prin vale.
Strofa 4:
Pe sub cerul plin de stele,
Turma doarme liniștită,
Ciobănașul veghează,
Cu ochii la lună privește.
Strofa 5:
În prag de primăvară caldă,
Oile-s blânde și pașnice,
Mieii sar și se alintă,
Sub privirea lui iubitoare.
Strofa 6:
Departe, pe culmi înalte,
Răsună un cântec dulce,
Zâmbește ciobănașul,
În suflet simte alinare.
Strofa 7:
Oila, oila, noapte senină,
Sub cerul plin de lumină,
Turma-și odihnește pașii,
Visând la zile senine.
Aspecte importante ale operei
"Oila oila" este o poezie pastorală care surprinde frumusețea și simplitatea vieții rurale. Versurile descriu cu delicatețe atmosfera idilică a unei zile petrecute în mijlocul naturii, unde oile pasc liniștite sub cerul deschis. Fiecare strofă accentuează legătura strânsă dintre ciobănaș și turma sa, subliniind pacea și armonia care domnesc în acest cadru natural. Prezența ciobănașului, cu fluierul său, adaugă o notă muzicală și emoțională poeziei, în timp ce cântecul său răsună printre dealuri, evocând sentimente de melancolie și fericire. Motivul central al operei este echilibrul și frumusețea vieții simple, îmbogățite de natură și de legăturile profunde dintre om și animale. Această poezie ne invită să apreciem momentele liniștite și pline de sens care pot fi găsite în simplitatea vieții de zi cu zi.
