O femeie - versuri

O femeie – versuri

O femeie – versuri de George Coșbuc

Ce te legeni codrule

Cu spatele gol?

Căci sunt mândru codrule

Ca un domn de-al tău.

Ce îți pasă ție codrule,

Dacă eu sunt frumos?

Codrule, codrule verde,

Legănat de vânt,

Ca o mare, ca o mare

Fără sfârșit.

Astfel este viața noastră,

Plină de frumusețe.

Analiză și interpretare

Poemul "O femeie" de George Coșbuc explorează natura efemeră și frumusețea vieții, folosind metafora naturii pentru a sublinia temele sale centrale. Codrul, simbol al veșniciei și al naturii, apare ca un personaj viu și mândru, care nu se preocupă de trecerea timpului sau de frumusețea efemeră. Este o reflexie asupra modului în care natura și oamenii coexistă, precum și asupra modului în care uneori ne pierdem în frumusețea momentului, fără a ne îngrijora de ce va urma.

Versurile sunt simple, dar pline de imagini vizuale și auditive care aduc la viață o atmosferă de liniște și contemplare. Coșbuc reușește să creeze o legătură puternică între om și natură, subliniind faptul că, în fața timpului și a destinului, suntem cu toții egali. Poemul este un omagiu adus frumuseții naturii și fragilității vieții, amintind cititorilor să aprecieze momentul prezent și să găsească bucurie în lucrurile simple.

Music Mix
Music Mix
Articole: 498