O femeie – versuri de George Coșbuc
Ce te legeni codrule
Cu spatele gol?
Căci sunt mândru codrule
Ca un domn de-al tău.
Ce îți pasă ție codrule,
Dacă eu sunt frumos?
Codrule, codrule verde,
Legănat de vânt,
Ca o mare, ca o mare
Fără sfârșit.
Astfel este viața noastră,
Plină de frumusețe.
Analiză și interpretare
Poemul "O femeie" de George Coșbuc explorează natura efemeră și frumusețea vieții, folosind metafora naturii pentru a sublinia temele sale centrale. Codrul, simbol al veșniciei și al naturii, apare ca un personaj viu și mândru, care nu se preocupă de trecerea timpului sau de frumusețea efemeră. Este o reflexie asupra modului în care natura și oamenii coexistă, precum și asupra modului în care uneori ne pierdem în frumusețea momentului, fără a ne îngrijora de ce va urma.
Versurile sunt simple, dar pline de imagini vizuale și auditive care aduc la viață o atmosferă de liniște și contemplare. Coșbuc reușește să creeze o legătură puternică între om și natură, subliniind faptul că, în fața timpului și a destinului, suntem cu toții egali. Poemul este un omagiu adus frumuseții naturii și fragilității vieții, amintind cititorilor să aprecieze momentul prezent și să găsească bucurie în lucrurile simple.