Lasa-ma sa te ating – Adrian Paunescu
Lasă-mă să te ating,
Cu degete de dor,
Cu vise strălucinde,
Și cu dragoste-n zbor.
Lasă-mă să-ți șoptesc,
În noaptea-ntunecată,
Cuvinte-ncântătoare,
Ce inima-ți îmbracă.
Lasă-mă să te privesc,
Cu ochii plini de stele,
În lumina lunii blânde,
Să-mi fii eternă vreme.
Lasă-mă să te iubesc,
Cum n-am mai iubit vreodată,
Cu sufletu-nflăcărat,
Și inima curată.
Lasă-mă să te ating,
Cu vorbe dulci și calde,
Căci tu ești raza mea,
Care-n întuneric arde.
Lasă-mă să te-nvălui,
În ceruri de iubire,
Să îți fiu umbra veșnică,
În viață și-n amintire.
Lasă-mă să-ți fiu aproape,
Să-ți fiu iubirea vie,
Să îți aduc în suflet,
O infinită bucurie.
Lasă-mă să te ating,
Cu versuri de iubire,
Căci tu ești muza mea,
Și-n tine-i nemurire.
Analiza și interpretare
Poezia "Lasă-mă să te ating" de Adrian Paunescu este o frumoasă declarație de iubire, plină de emoție și dorință. Versurile sunt o invitație la apropiere și intimitate, subliniind nevoia de conexiune emoțională și spirituală între doi oameni care se iubesc. Poezia folosește imagini poetice sugestive, precum "degete de dor" și "vise strălucinde", care contribuie la crearea unei atmosfere calde și romantice.
Adrian Paunescu, prin stilul său inconfundabil, reușește să transmită profunzimea sentimentelor umane și fragilitatea iubirii. Poezia este un exemplu de sensibilitate poetică, în care cuvântul devine o punte între suflete. Mesajul său este unul universal și atemporal: iubirea autentică este cea care ne transformă și ne îmbogățește existența.
În concluzie, "Lasă-mă să te ating" este mai mult decât o simplă poezie de dragoste; este o meditație asupra puterii iubirii de a ne împlini și de a ne dărui sens. Elementele poetice folosite de autor îmbină armonios sensibilitatea lirică cu expresivitatea emoțională, creând o operă de o frumusețe aparte care rămâne în mintea și sufletul cititorului.
