Iordan – versuri
Iordan
de George Coșbuc
Pasărea măiastră cântă-n zarea-nsingurată,
Sub baldachinul zilei, pestriț și renăscut,
Freamătă un glas, înfiorat de vânt,
Pe colinele verzi, în mări de aur mut.
Codrul de argint plânge în tăcere,
Când luna albă-l mângâie, pieziș și liniștit,
Iar vântul pribeag, cu aripile-i grele,
Împrăștie-n noapte un fosnet îmblânzit.
Sub cerul purpuriu, răsare dimineața,
Cu soarele-și trimite razele argintii,
Povara zilei duce, cale de o viață,
Iordanul lin curge spre mare, neostoit.
Pe maluri se adună, cu nădejdi murdare,
Cei ce-și doresc iertarea păcatelor străvechi,
Cu rugăciuni și lacrimi, răscumpărare mare,
Sub chipurile lor, ce-au prins neaua-n peri vrei.
Iordanul curge-ntruna, povara nu îi pasă,
Căci tainic duce viața, în forme de destin,
În taina ei misterioasă, spre marea ei măiastră,
Unde visurile pier și toate dorurile-mi vin.
Iordană, râu sfânt, ce speli păcatele lumii,
Pe tine te închină, cu sufletul curat,
Și-n undele-ți ascunse, găsesc chemarea firii,
Iordan, tu ești speranță, tu ești cel neuitat.
Analiza poeziei "Iordan" de George Coșbuc
Poezia "Iordan" de George Coșbuc este o creație lirică profundă care explorează tema curgerii timpului și a iertării, legând simbolistica râului Iordan cu ideea de curățare spirituală și reînnoire. Râul Iordan este folosit ca simbol al spălării păcatelor și al renașterii spirituale, iar imaginea sa este redată cu un limbaj bogat și sensibil.
Coșbuc subliniază puterea naturii ca martoră și participantă la viața umană, folosind elemente poetice precum "baldachinul zilei", "codrul de argint" și "cerul purpuriu" pentru a sublinia frumusețea și eternitatea naturii, în contrast cu efemeritatea existenței umane. Poezia se remarcă prin imagistica sa vibrantă și prin versurile sale melodioase, aducând în prim-plan o profundă meditație asupra vieții, timpului și posibilității de iertare și reînnoire.
De asemenea, poezia explorează ideea de credință și căință, având un ton reflexiv și contemplativ. Este o invitație la introspecție, oferind cititorului ocazia de a reflecta asupra propriilor alegeri și asupra drumului spiritual pe care se află. "Iordan" este mai mult decât o simplă descriere a unui râu; este o meditație asupra vieții și a capacității umane de a se regenera și de a-și căuta mântuirea. În esență, opera lui Coșbuc îmbină într-un mod armonios frumusețea naturii cu profunzimea sentimentelor și emoțiilor umane.
