Mihaela Mitroi – "În pădurea cu alune"
În pădurea cu alune,
Mulți puiuți de arici,
Veseli și jucăuși tare,
Liniștea o tulbură.
Se-ascund după copaci
Ca să se joace de-a v-ați ascunselea,
Și gândacii cei grăbiți
Se miră de veselie.
Tuia, bufnița bătrână,
Cu ochii mari și rotunzi,
Îi privește de sus
Și zâmbește înțeleaptă.
Aricii, neastâmpărați,
Se joacă și se distrează,
Curioși și energici,
În pădurea cu alune.
Capitolul 1 – Pădurea fermecată
Într-o dimineață senină, soarele își arunca razele aurii peste pădurea cu alune, învăluind totul într-un farmec aparte. Copacii înalți și verzi dansau în adierea ușoară a vântului, iar frunze căzute acopereau pământul cu un covor moale și colorat.
În această pădure magică, trăiau mulți puiuți de arici. Aceștia erau cunoscuți pentru energia lor debordantă și pentru faptul că reușeau să aducă un zâmbet chiar și pe fața celui mai posac trecător. Oricine pășea în pădurea cu alune nu putea să nu fie cucerit de veselia și joaca lor neîntreruptă.
Aricii aveau obiceiul să se ascundă după copaci și să se joace de-a v-ați ascunselea, provocând astfel un întreg spectacol pe care oricine ar fi dorit să-l urmărească. Din când în când, mai scoteau câte un sunet amuzant, făcându-i pe ceilalți locuitori ai pădurii să chicotească.
Capitolul 2 – Bufnița Tuia
În inima pădurii, pe o creangă a unui stejar bătrân, locuia Tuia, bufnița. Ea era considerată înțeleapta pădurii și toți veneau la ea pentru sfaturi. Cu ochii ei mari și rotunzi, Tuia observa tot ce se întâmpla în jurul său.
Tuia avea o slăbiciune pentru micii arici. Îi plăcea să-i privească jucându-se și să le audă chicotelile vesele. Din când în când, le dădea câte un sfat sau îi învăța jocuri noi. Pentru puiuții de arici, Tuia era nu doar o prietenă bună, ci și o figură maternă care le oferea siguranță și protecție.
Într-o zi, Tuia le-a povestit despre o comoară ascunsă în pădurea cu alune. Aricii au fost imediat fascinați și au decis să pornească în căutarea comorii, ghidați de poveștile și sfaturile înțelepte ale bufniței.
Capitolul 3 – Căutarea comorii
Pornind la drum, puiuții de arici erau plini de entuziasm și curiozitate. Își imaginau că vor găsi o comoară plină de alune uriașe sau poate chiar un loc magic unde toate dorințele lor s-ar putea îndeplini.
Pe parcursul căutării, au întâlnit numeroși prieteni care li s-au alăturat în aventura lor: greierași, veverițe și chiar câteva fluturașe care le-au arătat drumul prin locurile mai întunecate ale pădurii.
Drumul nu a fost lipsit de provocări. Au trebuit să traverseze râulețe șerpuite și să ocolească tufișuri dese, dar niciun obstacol nu a reușit să le tempereze entuziasmul. Cu fiecare pas, aricii simțeau cum devin tot mai aproape de comoara misterioasă.
Capitolul 4 – Descoperirea
După o căutare îndelungată, aricii au ajuns într-un luminiș ascuns de ochii curioșilor. Aici, chiar sub o piatră acoperită de mușchi, au găsit comoara: o casetă micuță plină cu alune strălucitoare și colorate.
Aricii au sărit de bucurie și au împărțit alunele cu toți prietenii care îi însoțiseră în aventură. Acest moment de triumf și veselie a fost amintit mult timp de toți locuitorii pădurii cu alune.
În acea seară, adunați în jurul unui foc mic, aricii, împreună cu prietenii lor, au ascultat încă o dată poveștile Tuii. Bufnița le-a spus că adevărata comoară nu a fost cea materială, ci prietenia și aventurile trăite împreună.
Astfel, puiuții de arici au învățat o lecție prețioasă: în viață, cel mai important nu este ceea ce găsești, ci călătoria și oamenii care îți sunt alături.
Opera "În pădurea cu alune" de Mihaela Mitroi este o poveste fascinantă și plină de învățăminte despre prietenie, aventură și frumusețea naturii. Autorul folosește descrieri vii pentru a picta imaginea unei păduri magice, în care fiecare colț ascunde o poveste. Aricii veseli și energici simbolizează copilăria și bucuria de a descoperi lumea. Personajul Tuii, bufnița înțeleaptă, adaugă un strat de profunzime poveștii, fiind un simbol al cunoașterii și al prieteniei necondiționate. Mesajul principal al operei este că adevărata comoară în viață nu este una materială, ci se regăsește în experiențele trăite și în legăturile formate cu cei din jur. Această poveste rămâne astfel o sursă de inspirație pentru cititori de toate vârstele, amintindu-le de importanța aventurii și a prieteniei autentice.
