Hanul Marioarei – Vasile Alecsandri
În margine de codru, pe-o vale adâncită,
Vedeți un han vechiu, care-i în ruină,
Cu zidurile sparte și-n țiglă spartă,
Cu porțile căzând și stâlpi de lemn înclină.
Acest han, odinioară plin de viață,
Era al Marioarei, o tânără frumoasă,
Cu plete de aur, zâmbet cald și față,
Care primea pe toți cu inima generoasă.
Vecinii o cinsteau, căci era miloasă,
Călătorii o îndrăgeau, căci era voioasă,
Hanul ei era mereu plin de poveste,
Și Marioara totdeauna, om de cinste.
Într-o noapte, pe când luna strălucea peste dealuri,
Un haiduc ajunse la hanul din păduri,
Obosit de drum, dar cu ochii plini de jar,
Căutând adăpost, frumusețea Marioarei să o admire iar.
Marioara îl primi, cu inima-i deschisă,
Și-i oferi vin dulce și pâine caldă-n casă.
Haiducul îi povesti despre viața lui grea,
Despre dorința de libertate și lupta sa.
A doua zi, când zorii au mângâiat cerul,
Haiducul plecă pe drumul său, fără să lase vreun dar.
Marioara, cu ochii plini de lacrimi și dor,
Rămase privind spre zare, așteptând un alt călător.
Anii trecură și tinerețea-i se pierdu-n neguri,
Hanul se nărui, dar amintirea-i rămase vie,
Iar în sufletele celor care o cunoscură,
Marioara trăi mai departe, iubită pe vecie.
Aspecte importante ale operei
Poezia "Hanul Marioarei" de Vasile Alecsandri evocă o atmosferă rurală, în care natura și oamenii coexistă într-o armonie aparentă. În centrul acestei lumi se află Marioara, o figură emblematică a ospitalității și generozității, trăsături apreciate și respectate de comunitate. Poezia subliniază efemeritatea frumuseții și a vieții, prin contrastul dintre hanul din trecut, plin de viață, și ruinele prezente. Povestea haiducului, un simbol al libertății și al luptei personale, aduce un contrast cu viața stabilă și previzibilă a Marioarei, dar și o notă de romantism. Versurile poetului sunt pline de emoție și nostalgie, capturând esența unei epoci trecute și a valorilor sale. Poezia reflectă temele majore ale literaturii lui Alecsandri: dragostea, natura și trecerea timpului. În final, "Hanul Marioarei" este o meditație poetică asupra naturii umane și a amintirilor care ne definesc.
