Fructul interzis – versuri
Autor: Ion Minulescu
Într-un copac cu fructe de mărgean
Stătea un fruct cules de mână
Și-ntreaga grădină se-ntreba
Cine culegea fructele din copac?
Din întunericul ce-nconjura
Grădina cu flori și cu verdeață
Se auzi un glas subțire
Ce părea a fi de fată.
Și fata spusese așa:
"Fructul interzis e-acela
Care nu poate fi atins niciodată.
El atrage gândul și dorința
Cu aroma sa îmbătătoare."
"Iubirea lui e o iluzie
Ce-nvăluie sufletul în frunze.
Dar, odată atins,
Se preface-n scrum și cenușă."
Grădinarii, ascultând povestea,
Se jurară să lase fructele
În pace, să nu le culeagă niciodată,
Și să-și păstreze dorința vie.
Răspunsul acesta veni
Dintr-un loc nevăzut,
Dintr-o floare uitată printre
Bălăriile înălțate-n grădină.
Dar în fiecare suflet
Cânta aceeași melodie,
Despre fructul ce nu poate fi atins,
Și dorința mereu vie.
Analiză a operei
Poemul "Fructul interzis" de Ion Minulescu explorează tema atracției și dorinței pentru ceea ce nu poate fi atins sau obținut. Această temă este simbolizată prin fructul din copac, care, deși atrăgător, este interzis. Ideea că dorința și iluzia sunt legate intrinsec este un leitmotiv prezent în întreaga operă. Grădinarii, care reprezintă oamenii, sunt avertizați să nu culeagă fructele interzise, subliniind fragilitatea dorinței și pericolul satisfacerii ei. Acest poem evocă un sentiment de nostalgie și neîmplinire, tematică frecventă în operele simboliste ale lui Ion Minulescu. Prin versurile sale, poetul reușește să transmită complexitatea emoțiilor umane legate de dorință și iluzie, invitându-ne să reflectăm asupra propriilor noastre dorințe neîmplinite și a efectului lor asupra vieții noastre. Aceasta este esența și farmecul operei lui Minulescu.
