Baiatul meu – versuri
de George Coșbuc
Când băiatul meu va crește
Și în lume va pleca,
Dragostea-i va fi poveste,
Inima-i se va-nălța.
Când va întâlni iubirea,
Va simți cum bate vântul,
Și va înțelege firea,
Rostul vieții și avântul.
Va cunoaște dorul mare,
Va-ntâlni și ploi de gând,
Dar va ști că fiecare
Lacrima-i un pas spre cânt.
Va-asculta povestea vieții,
Va vedea cum curge timpul,
Va simți că-n zori dimineții
Stă ascuns un nou răstimp.
Va pleca pe alte drumuri,
Va-ntâlni și flori și spini,
Va avea și zile-n fumuri,
Și va râde din suspin.
Va-nțelege rostul firii,
Va cunoaște și amar,
Dar în sufletul iubirii
Va găsi un dulce har.
Când băiatul meu va crește
Și în lume va pleca,
Va găsi în el poveste,
Și va ști ce-i dragostea.
Aspecte importante ale operei
Poemul "Baiatul meu" de George Coșbuc este o piesă lirică ce explorează tema maturizării și a căutării iubirii și sensului în viață. Versurile subliniază călătoria tânărului în descoperirea de sine și a lumii înconjurătoare, exprimând emoții variate, de la dorință la melancolie. Fiecare strofă reflectă evoluția tânărului, de la visurile și ambițiile sale la confruntarea cu realitățile vieții și descoperirea iubirii. Coșbuc folosește imagini poetice pentru a ilustra frumusețea și complexitatea experiențelor umane, sugerând că, în ciuda provocărilor, iubirea și înțelegerea de sine sunt esențiale pentru împlinirea sufletească. În concluzie, poemul este un testament al călătoriei constante a omului spre cunoaștere și iubire, un proces ce aduce atât bucurii, cât și lecții valoroase.
