O, Ce Bucurie Mare – Versuri de George Coșbuc
Strofa 1:
O, ce bucurie mare
Într-o zi de sărbătoare,
Când soarele strălucește,
Inima îmi înflorește.
Strofa 2:
Florile câmpului dansează,
Vântul blând le mângâiează,
Păsările sus în zare,
Cântă toate la un soare.
Strofa 3:
Oamenii se-adună-n horă,
Bucuria-i plină-n toată ora,
Copiii zburdă, râd, se joacă,
Viața pare mai ușoară.
Strofa 4:
Razele de soare blânde,
Pe pământ se lasă-n unde,
În această zi senină,
Toți avem o zi divină.
Strofa 5:
În natură viața-i plină,
De lumini și de lumină,
O, ce bucurie mare,
Sub un cer fără de nori,
Strofa 6:
Râd cu toții, cântă tare,
Ziua asta-i o sărbătoare,
Ne-ntâlnim cu toți la masă,
Fericirea ne-apasă.
Strofa 7:
Sub cerul senin de vară,
Toată lumea-i plină de hară,
Fiecare rază zboară,
Cu iubire ne-nconjoară.
Strofa 8:
Cu voie bună și veselie,
Ziua trece în bucurie,
O, ce zi minunată,
O, ce viață fermecată!
Analiza și interpretare
Poemul "O, Ce Bucurie Mare" de George Coșbuc capturează frumusețea și seninătatea unei zile de sărbătoare, subliniind bucuria și armonia pe care le aduce cu sine. Versurile sunt pline de imagini vii ale naturii, cum ar fi florile care dansează, păsările care cântă și razele blânde ale soarelui care mângâie pământul. Atmosfera este una de sărbătoare și comuniune, unde oamenii se adună, copiii se joacă și toată lumea se bucură de momentul prezent. Ni se prezintă o viziune idilică a unei zile perfecte, în care grijile și norii sunt alungați pentru a face loc fericirii și veseliei. Coșbuc utilizează limbaj simplu și direct, dar plin de emoție, pentru a transmite mesajul de bucurie simplă și autentică pe care o poate aduce o astfel de zi. Această poezie reamintește cititorilor importanța de a aprecia momentele simple și frumoase ale vieții și de a trăi fiecare zi cu un sentiment de bucurie și recunoștință.
