Versuri de la Yny Sebi – Defectul Meu
Strofa 1:
Îți spun povești din suflet, nu doar vorbe goale,
Am simțit că lumea-i mare, dar totuși strâmtă în cale,
Visele mă poartă, călător prin stele,
Dar realitatea mă trage înapoi, cu grele.
Refren:
Defectul meu e că iubesc prea tare,
Îmi pun sufletul pe tavă, fără să mă gândesc la soare,
Dau tot ce am mai bun, chiar și când doare,
Defect sau calitate, iubesc fără hotare.
Strofa 2:
Am învățat din greșeli, dar încă mă lovesc de ele,
În multe nopți întunecate, îmi caut stelele mele,
Vreau să trăiesc precum visez, fără regrete,
Dar uneori mă împiedic, chiar și în cele mai simple runde.
Refren:
Defectul meu e că iubesc prea tare,
Îmi pun sufletul pe tavă, fără să mă gândesc la soare,
Dau tot ce am mai bun, chiar și când doare,
Defect sau calitate, iubesc fără hotare.
Strofa 3:
Prieteni vin și pleacă, dar inima rămâne loială,
Uneori e greu când toți te lasă, fără nicio speranță reală,
Dar cred că-n vremea asta totul are un rost,
Chiar și când mă simt pierdut, iubirea e adăpost.
Refren:
Defectul meu e că iubesc prea tare,
Îmi pun sufletul pe tavă, fără să mă gândesc la soare,
Dau tot ce am mai bun, chiar și când doare,
Defect sau calitate, iubesc fără hotare.
Strofa 4:
Am lăsat în urmă ce-a fost rău,
Încerc să-mi construiesc un viitor pe un drum nou,
Nu știu dacă voi reuși să fac tot ce-mi doresc,
Dar știu că voi iubi mereu, chiar și când nu reușesc.
Refren:
Defectul meu e că iubesc prea tare,
Îmi pun sufletul pe tavă, fără să mă gândesc la soare,
Dau tot ce am mai bun, chiar și când doare,
Defect sau calitate, iubesc fără hotare.
Încheiere:
Iubirea e un dar, dar și un blestem,
Când iubești cu tot sufletul, nu mai contează ce pierzi sau ce ai să pierzi,
Important e să știi că ai iubit cu adevărat, fără să regreți,
Așa sunt eu, cu defectul meu, dar iubesc sincer și profund.
Analiza operei
„Defectul Meu” de Yny Sebi este o piesă lirică ce explorează complexitatea sentimentelor umane și vulnerabilitatea care vine odată cu iubirea intensă. Versurile piesei fac o introspecție sinceră asupra modului în care iubirea poate fi atât o forță pozitivă, cât și o slăbiciune personală, prezentând un echilibru între suferință și frumusețea emoțiilor profunde. Strofele descriu o călătorie personală, presărată cu greșeli și învățături, subliniind ideea de loialitate și speranță în dragoste. Refrenul simplu și repetitiv aduce un mesaj puternic despre dedicația nemărginită și despre cum această trăsătură, percepută ca un defect, este de fapt o formă pură de iubire. În ansamblu, piesa reușește să capteze esența emoțională a iubirii și a vulnerabilității, fiind o reflecție autentică asupra trăirilor umane.
