Versuri de la Puya – Opriti Planeta
Opriti planeta, vreau să cobor,
Nu mai vreau să rămân aici, e prea absurd,
Totul pare un teatru de marionete,
Unde toți joacă un rol, fără să înțeleagă scopul.
Refren:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport acest decor,
Îmi vreau viața înapoi, nu un film de groază,
Vreau să trăiesc, să iubesc fără mască.
Primul vers:
Mă uit în jur și văd doar fețe goale,
Oameni care se prefac că sunt fericiți,
Dar în sufletul lor e doar tristețe,
Se ascund în spatele zâmbetelor prefabricate.
Refren:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport acest decor,
Îmi vreau viața înapoi, nu un film de groază,
Vreau să trăiesc, să iubesc fără mască.
Al doilea vers:
Trăim într-o lume plină de iluzii,
Unde adevărul e ascuns sub mii de stratageme,
Ne pierdem în detalii și uităm esențialul,
Suntem prizonierii propriei noastre minți.
Refren:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport acest decor,
Îmi vreau viața înapoi, nu un film de groază,
Vreau să trăiesc, să iubesc fără mască.
Punte:
Am obosit să mă prefac că totul e bine,
Când lumea se prăbușește în jurul meu,
Vreau să scap de lanțuri, să fiu liber,
Să trăiesc în adevăr, nu în minciuni.
Refren:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport acest decor,
Îmi vreau viața înapoi, nu un film de groază,
Vreau să trăiesc, să iubesc fără mască.
Al treilea vers:
Ne-am pierdut în tehnologie și am uitat de oameni,
Comunicăm prin ecrane, dar suntem tot mai singuri,
Căutăm validare în like-uri și share-uri,
Dar inima noastră rămâne goală și pustie.
Refren:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport acest decor,
Îmi vreau viața înapoi, nu un film de groază,
Vreau să trăiesc, să iubesc fără mască.
Final:
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai vreau să rămân aici, e prea absurd,
Totul pare un teatru de marionete,
Unde toți joacă un rol, fără să înțeleagă scopul.
Aspecte importante ale operei
Versurile piesei "Opriti Planeta" de Puya transmit un mesaj profund și sensibil despre dezamăgirea față de societatea contemporană. Într-o lume dominată de aparențe și superficialitate, Puya exprimă dorința de a evada din acest "teatru de marionete". Versurile reflectă o critică la adresa falsității și a pierderii autenticității umane, accentuând nevoia de refugiu și autenticitate. Refrenul repetat subliniază dorința arzătoare de eliberare și redescoperire a adevăratelor valori ale vieții. Această piesă este o introspecție asupra alienării tehnologice și a deconectării emoționale, invitând ascultătorii la o reflecție profundă asupra propriei existențe și a traiectoriei societății noastre.
