Pe podele de nuiele – Ducu Bertzi
Pe podele de nuiele
Stau în picioare și ascult
Șoaptele vântului ce șuieră
Prin crengile de plop și nuc
O adiere blândă-mi mângâie fața
Și-nchid ochii să ascult mai bine
Pe podelele de nuiele
Sunetele se împletesc divine
Liniștea serii mă învăluie lin
Cu pași de dans nevăzuți, subțiri
Pe podelele de nuiele
Se-aștern tăceri adânci și mii de fiori
Stele cad și se întorc la cer
Într-un joc etern de licăriri
Pe podelele de nuiele
Se scriu povești de neuitat, amintiri
Visurile se leagănă-n ritm de vânt
Și pierdute par printre gânduri
Pe podelele de nuiele
Totul capătă sens și mai mult
Un ultim sunet, un ultim vers
Îl aștept cu inima deschisă
Pe podelele de nuiele
Întunericul se coboară, dar nu-i trist
Pe podele de nuiele, unde sunetele fine și versurile poetice se întrepătrund, Ducu Bertzi ne poartă într-o călătorie emoțională prin muzica sa, captivând ascultătorii cu vocea sa caldă și versurile sensibile. Fiecare strofă este o invitație la introspecție, la visare și la trăirea unor momente de calm și liniște. Acest cântec ne oferă o evadare din cotidian, deschizând uși către lumi interioare ce nasc povești și amintiri de neuitat. Versurile, cu o simplitate și o profunzime aparte, ne reamintesc de frumusețea lucrurilor simple și de magie ascunsă în fiecare sunet al naturii. Cu o sensibilitate rar întâlnită, Ducu Bertzi reușește să împletească armonios cuvintele și sunetele, oferindu-ne o experiență muzicală unică și memorabilă, ce rămâne cu noi mult timp după ce cântecul s-a încheiat. Pe podele de nuiele este mai mult decât un cântec, este o invitație la a trăi și a simți muzica în toată simplitatea și frumusețea ei.
