Versuri de la Babasha – Iama duma
Babasha, un poet contemporan cu o voce distinctă, ne oferă o incursiune în lumea sa unică prin poemul "Iama duma". Versurile sale sunt pline de imagini vii și emoții puternice, creând o atmosferă captivantă care ne îndeamnă să explorăm adâncimile sufletului uman. Fiecare strofă este o fereastră către o nouă perspectivă, un nou sentiment, o nouă reflecție.
Capitolul 1: Începutul călătoriei
Iama duma, în zori de zi,
Pe drumuri vechi, uitate-n timp,
Cu pași ușori și inima-mi strânsă,
Plec către tărâmuri de dor cuprinsă.
Vântul șoptește-n frunze, încet,
Povestea veche a unui suflet pierdut,
Sub cerul vast, albastru și rece,
Caut lumina ce din senin răsare-ncet.
Capitolul 2: Întâlnirea cu trecutul
Pe cărări bătătorite de timp,
Amprentate de pași și vise,
Sufletul meu se întâlnește cu trecutul,
Într-un dans tăcut, de umbre și lumini aprinse.
Suspină amintirile, ca valurile mării,
Lovind țărmul, cu dor și regrete,
Dar în adâncul inimii mele,
Învăț să iert, să iubesc, să uit de temeri.
Capitolul 3: În căutarea sensului
Sub crengile copacilor bătrâni,
Mă pierd în gânduri, în căutarea unui sens,
Întrebările se adună ca norii grei,
Dar răspunsurile vin ca raze de soare, intense.
Cu fiecare pas, învăț să mă descopăr,
Să accept umbrele ce mă-nconjoară,
Căci lumina din mine, chiar și slabă,
Strălucește mai tare decât orice povară.
Capitolul 4: O întâlnire neașteptată
Într-o poiană ascunsă, ferită de ochii lumii,
Găsesc un suflet pereche, un spirit rătăcitor,
Ne înțelegem fără cuvinte, doar printr-o privire,
Și împărtășim povești, dintr-o viață de dor.
Ne așezăm la umbra unui stejar,
Visând la lumi pierdute și dorințe neîmplinite,
În tăcerea naturii, amintirile se înfășoară,
Într-un vals etern, al sufletelor fericite.
Capitolul 5: Împăcarea cu sinele
Cu inima ușoară, continui drumul,
Împăcat cu alegerile și greșelile făcute,
Căci fiecare pas, fiecare cădere,
A fost o lecție, o șansă de a renaște.
Privesc înapoi, la zilele apuse,
Și mă regăsesc în fiecare moment trăit,
Căci acum înțeleg, că iubirea și pacea,
Sunt darurile cele mai prețioase, ce le-am primit.
Capitolul 6: Întoarcerea acasă
Pe cărările întortocheate ale vieții,
Mă întorc acasă, cu sufletul plin,
Și îmi așez povestea printre însemnări,
Ca o fereastră deschisă spre un nou destin.
Învăț să iert, să iubesc necondiționat,
Să prețuiesc fiecare clipă și fiecare zâmbet,
Căci viața e un dar ce trebuie trăit,
Cu inimă deschisă, cu dorința de a fi fericit.
Babasha ne oferă prin "Iama duma" o incursiune emoțională într-un univers interior complex și profund. Versurile sale sunt o explorare a călătoriei personale, a întâlnirii cu trecutul și a căutării de sine. Fiecare capitol dezvăluie o etapă a acestei călătorii, de la începutul timid, la întâlnirile marcante și până la împăcarea cu sinele. Povestea se încheie cu întoarcerea acasă, simbolizând un nou început și o înțelegere profundă a vieții. Babasha își îndeamnă cititorii să îmbrățișeze fiecare moment al vieții, să ierte și să iubească fără rezerve, subliniind importanța iubirii și a păcii interioare ca cele mai prețioase daruri. Această operă este o meditație asupra vieții, a acceptării și a regăsirii sinelui, oferind o perspectivă inspiratoare asupra călătoriei umane.
