Trei culori – Ciprian Porumbescu
Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin ca sfânt odor,
Ele-s culorile străbune
Amintind de-un brav popor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier,
Galben câmpurile-aurii,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Strabunii noștri eroi
Să trăim stăpâni în țară
Ziditori ai lumii noi.
Triumfând acel știut-au
Neamul nostru ce-nfrunta
Puternici dușmani de pretutindeni
Ce-n veci nu-i va birui.
Azi cu mândrie ne-nălțăm
Ceasul gloriei întâmpinând,
Îi cinstim pe cei ce-au luptat
Și-au murit pe câmpul sfânt.
Imnul nostru triumfal
Răsună-n țară, peste hotare,
Suntem un popor de-acum egal
Cu țările cele mai mari.
Să păstrăm cu cinste-n lume
Tricolorul semn de-avânt
Cu el să ne mândrim
Fiii României pe pământ.
Rezumat și analize
Poezia "Trei culori" de Ciprian Porumbescu este un imn patriotic care glorifică simbolurile naționale ale României – tricolorul. Culorile steagului, roșu, galben și albastru, sunt prezentate ca având o semnificație deosebită: roșul simbolizează vitejia și sacrificiul, galbenul bogăția și câmpiile fertile, iar albastrul cerul senin și aspirațiile înalte ale poporului român.
Poezia este un omagiu adus eroilor care au luptat de-a lungul secolelor pentru independența și unitatea României. Prin evocarea acestor sacrificii, autorul subliniază importanța păstrării și respectării tradițiilor și valorilor naționale. Versurile sunt un apel la mândrie și unitate națională, îndemnând fiii României să poarte cu cinste tricolorul și să-și aprecieze moștenirea culturală și istorică.
Mesajul central al poeziei este unul de mândrie națională și respect pentru trecut, subliniind importanța păstrării identității naționale în fața provocărilor timpului. Această poezie rămâne un simbol al patriotismului românesc, fiind cântată cu pasiune în diferite ocazii naționale, consolidând legătura dintre trecutul istoric și prezentul națiunii.
