Te vreau lele – Versuri populare
Te vreau, lele, te vreau, lele,
La umbra nucului, lele,
Unde cântă cucului, lele,
Te vreau și te-aș mai vrea, lele,
La umbra nucului, lele.
Te vreau, lele, să-mi fii dragă
În fiecare zi-ntreagă,
Și să fim iar împreună,
Sub stele ce se adună.
Te vreau, lele, te vreau iară,
Când înflorește primăvara,
Să-mi aduci flori de cireș,
Sub cerul ce ni-i feeric leș.
Te vreau, lele, să te prindă
Dragostea mea, și să-ți cuprindă
Inima, suflet și gând,
Când vântul bate blând.
Te vreau, lele, să fii mândră,
Când florile de tei se deschid,
Să alergăm pe câmpuri largi,
Sub bolți de vise și margi.
Importanța și Semnificația Operei
„Te vreau lele” este o piesă populară românească ce evocă dorința și dragostea dintre doi tineri. Textul acestei piese folclorice este simplu, dar plin de emoție și simbolism, capturând esența sentimentelor de dor și pasiune. Structura versurilor este repetitivă, accentuând dorința insistentă și sinceră a tânărului față de iubita sa. Poezia este un exemplu perfect al modului în care folclorul românesc capturează și păstrează tradițiile și emoțiile comunităților rurale din România.
Dincolo de cuvintele simple și imaginile naturale, precum umbra nucului și florile de cireș, poezia transmite ideea de iubire eternă și dorința de a fi alături de persoana iubită, indiferent de anotimp sau circumstanțe. „Te vreau lele” rămâne o parte esențială a patrimoniului cultural românesc, reflectând legătura profundă a oamenilor cu natura și cu emoțiile umane fundamentale.
