Sub o salcie pletoasă – Mihai Eminescu
Sub o salcie pletoasă,
Unde-i umbra mai frumoasă,
Am văzut o fată-ntr-un vis,
Cu părul de aur nins.
Se-nvârtea ca o lumină,
Într-un cântec de albină,
Și râdea, râdea înflorit,
Ca un vis de mai, șoptit.
Ochii-i erau două stele,
Purtând doruri și inele,
Și-n privirea ei senină,
Vezi curgând o lună plină.
Zâmbetul ei blând și lin,
Ca un val pe-un ocean plin,
Îmi alina sufletul greu,
Ca o mângâiere de zeu.
Când vorbi, glasul îi fuge,
Ca un cântec ce străpunge,
Inima cu un suspin,
Sub acea salcie, plin.
Am visat că mă privea,
Cu un zâmbet ce părea,
Răsăritul unei lumi,
Într-un sărut de minuni.
Sub acea salcie pletoasă,
Câtă liniște frumoasă!
Un moment de veșnicie,
Într-un timp fără mânie.
Am încercat să-i spun tot,
Toate dorurile ce pot,
Dar lumina mi-a pierit,
Și visul mi s-a sfârșit.
Sub o salcie pletoasă,
Unde-i umbra mai frumoasă,
Încă stau și mai aștept,
Visul să-l retrăiesc drept.
Analiza operei "Sub o salcie pletoasă"
Poemul "Sub o salcie pletoasă" de Mihai Eminescu este o reflecție asupra frumuseții efemere și a visurilor care se împletesc cu realitatea. Poemul începe cu imaginea unei fete care pare să fie un ideal de frumusețe și puritate, simbolizată de metaforele legate de natură și lumină, cum ar fi "părul de aur" și "ochii ca două stele". Aceste imagini creează o atmosferă de înălțare spirituală și visare.
Mai departe, poemul explorează efectul liniștitor pe care prezența fetei îl are asupra naratorului. Zâmbetul și glasul ei par să aducă alinare și să trezească sentimente profunde. Totuși, acest vis este de scurtă durată, iar la finalul poemului, realitatea reia controlul, lăsându-l pe narator cu dorința de a retrăi acele momente magice.
Opera lui Eminescu evidențiază natura efemeră a frumuseții și a fericirii, exprimând în același timp o nostalgie profundă pentru momentele trecătoare de liniște și iluminare spirituală. Poemul este un exemplu clasic al stilului eminescian, combinând imagini romantice și simbolism cu teme filozofice profunde. "Sub o salcie pletoasă" rămâne o poezie emblematică a literaturii române, captivând cititorii prin farmecul său subtil și mesajul său atemporal.
