Sub fereastra la om bun – Versuri de Vasile Alecsandri
Sub fereastra la om bun
S-așezară doi nebuni:
Unu-i trist și altu-i vesel,
Unu-i mut și altul cântă,
Unu-i galben, celălalt albastru;
Unu-i vis și altul astru.
Fugiți toți de lume rea,
Căci ea n-are milă, nu vrea,
Decât să vadă cum se chinuie
Omenirea în război cu sine,
Cum sufletul își pierde pacea,
Cum inima își uită dulce grai.
Pleacă-ți capu-n somn ușor
Pe perina înflorită-n dor,
Lasă gândul să te ducă
Acolo unde iubirea se usucă,
Unde vorba nu mai are preț,
Unde ochii stau doar să te-ncrezi.
Căci doar pacea îți va da
Să-nțelegi ce a fost, ce va urma
Din iubirea care arde-n tine,
Din speranța ce nu moare-n mine,
Din visarea care te adună
Din furtuna vieții mereu bună.
Sub fereastra omului bun,
Nebunii și-au găsit un drum,
Un drum ce duce spre uitare,
Spre iertare și împăcare,
Un drum plin de ploi și soare,
Un drum ce trece prin mare.
Aspecte importante ale operei
"Sub fereastra la om bun" este o poezie de Vasile Alecsandri care explorează contrastele vieții și aspiră la pace și armonie. Poezia este o meditație asupra dualităților existenței umane, prezentând două personaje simbolice: unul trist și altul vesel, unul mut și altul cântăreț. Aceste antiteze reflectă tensiunile dintre tristețe și bucurie, tăcere și exprimare, vis și realitate, care sunt elemente esențiale ale condiției umane. Poezia îndeamnă cititorii să caute pacea interioară și să găsească împăcarea în fața provocărilor vieții. Elementele naturale precum ploaia și soarele, oceanul, sunt folosite ca simboluri ale călătoriei emoționale și spirituale. Vasile Alecsandri reușește să creeze o atmosferă liniștită și contemplativă, îndemnând la introspecție și înțelegere a propriei vieți și a relației cu lumea înconjurătoare.
