Strada Speranței – Versuri de Ion Minulescu
Strofa 1
Pe strada Speranței, la numărul zece,
Locuiesc visurile mele, toate la un loc,
Le-am pus în ordine, le-am dat un cod secret,
Și le păstrez intacte, într-un vechi carnet.
Strofa 2
Acolo, pe strada unde visele nu mor,
Se-nalță-n fiecare zi un nou castel de aur,
Cu turnuri de lumină și ferestre larg deschise,
Unde doar cei curajoși pot intra fără să plângă.
Strofa 3
Pe strada Speranței, iubirea nu cunoaște sfârșit,
Se-mbracă-n curcubee și dansează pe ritmuri de jazz,
Este o simfonie a dorințelor eterne,
Un loc unde inima nu cunoaște durerea.
Strofa 4
Acolo, timpul se oprește la marginea visului,
Și fiecare oră devine veșnicie,
Este un univers al sufletelor libere,
Un sanctuar al celor ce nu știu renunța.
Pe Strada Speranței de Ion Minulescu este o poezie care explorează forța visurilor și a speranțelor în viața noastră. Poezia este o odă adresată tuturor celor care nu renunță niciodată la visele lor, oricât de imposibile ar părea acestea. Minulescu creează un univers magic, unde visurile sunt tangibile și iubirea este eternă. Strada Speranței devine un simbol al unui loc ideal, unde timpul se oprește și sufletele curajoase trăiesc fără constrângeri. Această poezie este o invitație la reflecție, ne îndeamnă să ne păstrăm visele vii și să le acordăm importanța cuvenită, căci ele sunt cele care ne oferă motivația și curajul de a ne continua drumul în viață. Este un îndemn de a nu uita niciodată că, în adâncul fiecăruia dintre noi, există un loc numit Strada Speranței.
