Steaua sus răsare – Versuri
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește.
Că astăzi Curata,
Prea Nevinovata,
Fecioara Maria,
Naște pe Mesia.
Magii cum zăriră,
Steaua și porniră,
Mergând după rază,
Pe Hristos să-L vază.
Și dacă porniră,
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Și se închinară.
Cu daruri gătite,
Lui Hristos smerite,
Avea fiecare
Bucurie mare.
Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Până la bătrânețe.
Analiza și semnificația operei "Steaua sus răsare"
Colinda "Steaua sus răsare" este una dintre cele mai cunoscute și iubite colinde românești, care reflectă tradițiile și obiceiurile legate de sărbătoarea Nașterii Domnului. Versurile simple și melodioase transmit un mesaj profund de bucurie și speranță, descriind nașterea lui Iisus Hristos și călătoria magilor care au fost călăuziți de steaua apărută pe cer.
Colinda este un exemplu elocvent al modului în care folclorul românesc îmbină credința religioasă cu elementele culturii populare. Imaginea stelei care răsare și luminează calea magilor simbolizează lumina divină și călăuzirea spirituală. Nașterea lui Mesia este văzută ca un moment de mare bucurie și împlinire spirituală, care aduce pace și fericire în sufletele oamenilor.
Importanța acestei colinde rezidă și în simplitatea sa poetică, care o face accesibilă și ușor de memorat, permițându-i să fie transmisă din generație în generație. "Steaua sus răsare" nu este doar o piesă muzicală tradițională, ci și o mărturie a continuității și a valorilor spirituale care au fost păstrate de-a lungul timpului în cultura românească.
Astfel, această colindă rămâne un simbol al sărbătorilor de iarnă, evocând atmosfera caldă și plină de speranță a Crăciunului, un moment de reuniune familială și de împărtășire a bucuriei. Colinda îndeamnă la introspecție și la redescoperirea valorilor autentice, îndemnându-ne să fim mai buni și mai generoși unii cu alții.
Prin simplitatea și frumusețea sa, "Steaua sus răsare" continuă să inspire și să aducă împreună oamenii, fie că sunt acasă sau departe, în jurul valorilor comune și a tradițiilor strămoșești. Este o mărturie vie a modului în care arta populară și credința pot crea legături puternice între oameni, oferindu-le un sentiment de apartenență și identitate culturală.
