Spune-mi – versuri
Spune-mi de Adrian Păunescu
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
Și ți-aș săruta talpa piciorului,
Nu-i așa că ai șchiopăta puțin,
De teamă să nu-mi strivești sărutul?
Spune-mi, dacă aș prinde-ntr-o zi
Și ți-aș săruta aripa inimii,
Nu-i așa că ai zbura mai jos,
De teamă să nu-mi strivești sărutul?
Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
Și ți-aș săruta talpa piciorului,
Nu-i așa că ai șchiopăta puțin,
De teamă să nu-mi strivești sărutul?
Spune-mi, dacă aș prinde-ntr-o zi
Și ți-aș săruta aripa inimii,
Nu-i așa că ai zbura mai jos,
De teamă să nu-mi strivești sărutul?
Analiza operei
„Spune-mi” de Adrian Păunescu este o poezie plină de sensibilitate și delicatețe, care explorează tema iubirii și a fragilității acesteia. Printr-un limbaj simplu, autorul reușește să creeze imagini poetice puternice, care evocă sentimente de tandrețe și vulnerabilitate. Întrebările repetate din poezie sugerează dorința de apropiere și teama de a nu răni persoana iubită, o dualitate des întâlnită în relațiile de dragoste.
Păunescu folosește metafore sugestive, cum ar fi „talpa piciorului” și „aripa inimii”, pentru a sublinia cât de delicate sunt legăturile dintre doi oameni care se iubesc. Poezia este, de asemenea, o meditație asupra riscurilor și frumuseții iubirii, unde fiecare gest, oricât de mic, poate avea un impact imens asupra celuilalt.
Prin simplitatea și profunzimea sa, „Spune-mi” rămâne o operă memorabilă în literatura română, capturând esența iubirii adevărate cu o măiestrie rar întâlnită.