Seara de seara – versuri de Mihai Eminescu
Seara de seara, pe înserate,
Când toate stelele strălucesc,
Pe-o bancă veche, lângă o poartă,
Eu stau și cu gândul te iubesc.
Cuprins de umbrele dulci ale nopții,
Și frigul molcom coboară încet,
În visurile mele, ca-ntr-o oglindă,
Chipul tău drag își face loc ușor.
Îndrăgostit de-a ta privire,
Ce-n noapte mă-nvăluie tainic,
Visez la clipele fericite,
Ce le-am trăit pierduți în timp.
Din întuneric, lumina ta izvorăște,
Cu fiecare stea ce-n cer se-aprinde,
Iar luna, ca un far spre infinit,
Ne poartă visele în zbor tăcut.
Deși ne desparte un ocean de stele,
Și vântul suflă rece printre noi,
În suflet port căldura ta eternă,
Și dorul ce ne unește în vis.
Tu – licărire, speranță și iubire,
Aducătoare de pace în inima mea,
Și noaptea, căldura ta mi-e alinare,
O, dulcea mea lumină de seară.
Seara de seara, cu dor în suflet,
Privesc spre cer, căutând răspuns,
Căci stelele-mi povestesc de tine,
Când în tăcere, timpul l-am ascuns.
Ce dulce liniște coboară-n mine,
Când îți simt prezența-n visul meu,
Și chiar de e doar o nălucire,
Cu tine-n gând, iubirea-mi e un zeu.
Și astfel noaptea se transformă-n zi,
Iar visele-n amintiri se-mplinesc,
Cu tine-n gând și stelele mărgăritar,
Seara de seara, te iubesc.
Analiză și Concluzii
Poezia "Seara de seara" de Mihai Eminescu este un imn al iubirii și al dorului, evidențiind puterea visului și a imaginației de a depăși barierele timpului și ale spațiului. În această creație, poetul își exprimă sentimentele profunde de iubire și dor pentru persoana dragă, folosindu-se de metafore și imagini poetice pentru a ilustra legătura spirituală dintre doi îndrăgostiți. Atmosfera nocturnă, plină de mister și frumusețe, devine cadrul ideal pentru contemplarea iubirii și a dorului etern. Eminescu își arată măiestria în a îmbina lirismul și emoția, creând o poezie care rămâne în sufletul cititorului și care reflectă eternitatea sentimentelor umane. Poemul este un exemplu de sensibilitate și profunzime, ce reușește să transmită o atmosferă de vis și melancolie specifică operei eminesciene.
