Plugul mare – George Coșbuc
De cu ziuă se pornește
Și departe-n câmp sosește.
Trage brazdă lângă brazdă,
Și, ca să-l ajungă, brazda,
Se întinde-n lung și-n lat,
De parc-ar fi un covor împăturat.
Plugul mare, plug de fier,
Trage brazda-n lung și-n cer,
Și când pământul se-nfioară,
Iese holdă-ntinsă și ușoară,
Care-n soare se destramă,
Ca o pânză de aramă.
Trage plugul, trage bine,
Să rodească grâul pâine,
Să-nflorească, să rodească,
Câmpul larg să-ntinerească.
Când e ploaie și când soare,
Plugul merge, nu-l doboare.
Și când trece-n lung și-n lat,
Câmpul e ca un palat,
Unde vara, la amiază,
Grâul mare-n soare crează.
De sub brazdă, pământ bun,
Iată holda se ridică,
Ca un munte de porumb.
Se oprește plugul mare,
Când ajunge la hotare,
Și, odihnă să-și găsească,
Se întinde-n brazdă groasă,
Așteptând la ceas de seară
Să înceapă-n altă vară.
Analiza poeziei "Plugul mare"
"Plugul mare" de George Coșbuc este o poezie plină de simbolism și imagini care ilustrează munca și rodul pământului. Aceasta descrie procesul agrar de arat, cu un accent deosebit pe armonia dintre om, natură și unelte. Plugul devine un simbol al muncii neîncetate și al legăturii adânci cu pământul, fiind reprezentat ca un erou în lupta cu natura pentru a scoate la lumină roadele sale.
Versurile poeziei creează un peisaj viu, în care se împletesc efortul și satisfacția recoltei, aducând în prim-plan imaginea câmpului transformat într-un "palat" de grâu. Poezia subliniază importanța muncii și a respectului față de natură, reflectând o simbioză armonioasă care este esențială pentru prosperitate.
George Coșbuc reușește să transpună în cuvinte o realitate agrară esențială, iar prin metaforele sale bogate, el reușește să redea frumusețea și măreția unui act aparent simplu, dar fundamental pentru viață. Această poezie este un omagiu adus tradițiilor și valorilor rurale, accentuând rolul esențial al agriculturii în viața comunității.
