Pe tine te laudăm – versuri
Pe tine te laudăm, Doamne Sfinte,
Și slava Ta, în lume, o cântăm;
Prin toată viața noastră ne-nchinăm,
Că-n fața Ta toți ne plecăm, părinte.
În zori de zi, iubirea Ta ne-alină,
Și-n noapte, steaua Ta ne luminează;
În viață ne ești călăuză lină,
Cu Tine sufletul în pace visează.
Slăvim puterea Ta neîntrecută,
Și-n Tine aflăm nădejdea și lumina;
Sub aripa Ta, inima-i tăcută,
Și-n fața Ta, iubirea se închină.
O, Doamne, de-a pururi Te vom slăvi,
În veci de veci, numele-Ți vom cinsti;
Cu laudele noastre Te-nconjurăm,
Și-n fața Ta, Doamne, ne plecăm.
Analiză și interpretare
Poezia „Pe tine te laudăm” este un imn de laudă și recunoștință adresat lui Dumnezeu. Ea subliniază sentimentul de devoțiune și smerenie pe care credincioșii îl au față de divinitate. Structura poeziei este simplă, dar puternică, reflectând o legătură profundă între om și Creator.
Fiecare strofă aduce în prim-plan câte un aspect al relației omului cu Dumnezeu: de la laudă și închinare, până la recunoașterea puterii divine și a protecției oferite de aceasta. Poezia începe cu o laudă directă, aducând un omagiu puterii și sfințeniei lui Dumnezeu, și continuă printr-o descriere a prezenței divine constante în viața omului.
Prin versuri simple, dar încărcate de emoție, poezia face apel la sentimentele de iubire și credință ale fiecărui cititor. Mesajul central al operei este cel al slăvirii și recunoștinței eterne față de Dumnezeu, văzut ca un ghid și protector al vieții. Poezia reușește să capteze esența relației spirituale dintre om și divinitate, fiind o mărturie a credinței și devotamentului sincer.
