Pala Mande – versuri
Capitolul 1: Pala Mande
Pala Mande, zâmbet blând,
Pe cărări de munte stând,
Cântă dorul prin pădure,
Sub umbra de frunze sure.
Pala Mande, călător,
Cu inima plină de dor,
Prin văi și râuri șerpuind,
Lumea toată o cuprind.
Capitolul 2: Dorul Călătorului
În zorii zilei, Mande pleacă,
Pe drumuri ce-n soare se-apleacă,
Cu ochii închiși, visează locuri,
Unde-și lasă urmele-n jocuri.
Pe poteci de munte, el cântă,
Inima-i arde, nu încetată,
Pala Mande, cu suflet mare,
În zare își găsește alinare.
Capitolul 3: Întâlnirea cu Timpul
Pe drumuri străbătute de vreme,
Pala Mande se oprește-n teme,
De-a căuta sensuri în trecerea clipei,
Întâlnirea cu timpul, în pace și tripe.
Când ceasul bătrân îl ajunge,
Mande zâmbește, timpul îl alunge,
Prinde în palme amintiri în zbor,
Pala Mande, călător fără schimbător.
Capitolul 4: Întoarcerea
La poalele muntelui, Mande își vede
Satul său vechi, cu casele dese,
Se întoarce acasă, cu sufletu-i plin,
Pala Mande, călătorul divin.
În poarta casei stă bătrânul său tată,
Cu ochii-i blânzi, așteptându-l pe fată,
Îmbrățișarea-i caldă, copleșitoare,
Pala Mande, întors la alinare.
Capitolul 5: Moștenirea
Acum, în casa veche, Mande povestește,
Toate drumurile ce-n lume le găsește,
Cu nepoții săi, învățați să viseze,
Pala Mande, povestitor, îi învețe.
Prin povești și cântece, moștenirea-i dă,
Pala Mande, cu sufletu-i în stea,
Lasă lumii cuvinte și fapte,
Ca toți să-și amintească zilele toate.
Capitolul 6: Eternitatea
Cu timpul ce trece, Mande-i amintit,
În cântece vechi, de strămoși, iubit,
Pe cărări de vis, să rămână pururi,
Pala Mande, călătorul din zori.
În sufletele celor ce-l ascultă,
Pala Mande e povestea, necunoscuta,
Căci versurile-i trăiesc mereu,
Pala Mande, călătorul cel greu.
Aspecte importante ale operei
"Pala Mande" este o operă poetică ce ilustrează călătoria metaforică a unui personaj prin viață și natură. Pala Mande devine un simbol al călătorului etern, al celui care își caută sensul într-o lume plină de frumuseți și provocări. Poezia este împărțită în mai multe capitole, fiecare capturând o etapă distinctă a călătoriei: plecarea, dorul, întâlnirea cu timpul, întoarcerea, moștenirea și eternitatea. Fiecare strofă este plină de imagini poetice și emoții profunde, reflectând modul în care călătorul își găsește alinare și scop în luminile și umbrele vieții. Pala Mande ajunge să reprezinte povestea universală a căutării de sens și a dorinței de a lăsa un impact durabil asupra celor care vin după noi. Această poezie subliniază importanța amintirilor și a moștenirii culturale, reamintindu-ne că fiecare dintre noi este un călător pe propria noastră cale.
