Opriți planeta – Adrian Păunescu
Opriți planeta, vreau să cobor,
Nu mai suport al ei nesfârșit zbor.
În jurul meu e doar zgomot și fum,
Opriți planeta, vreau să mă scurg.
Opriți planeta, viața-i un vis,
Ce se destramă într-un abis.
Nu mai găsesc niciun sens și nici drum,
Opriți planeta, nu vreau să văd scrum.
Opriți planeta, vreau să cobor,
Undeva unde-i liniște și-n zori.
Unde natura își cântă al său cor,
Opriți planeta, vreau să zbor.
Opriți planeta, sunt doar un străin,
Ce caută pace pe-al său destin.
Nu mai găsesc bucurie și nor,
Opriți planeta, vreau să mă-nfior.
Opriți planeta, am obosit,
De alergarea fără sfârșit.
Vreau un moment de liniște pur,
Opriți planeta, vreau să văd aur.
Opriți planeta, iubirea-i un joc,
Ce ne înghite-n al său foc.
Nu mai vreau minciuni de amor,
Opriți planeta, vreau să cobor.
Opriți planeta, vreau să cobor,
Să-mi regăsesc sufletul doritor.
Într-o lume unde-i adevăr,
Opriți planeta, vreau să sper.
Analiza operei
"Opriți planeta" de Adrian Păunescu este o poezie care reflectă o profundă dorință de evadare din tumultul și agitația vieții moderne. De-a lungul versurilor, autorul exprimă o nevoie viscerală de a găsi liniște și sens într-o lume plină de zgomot și frământări. El își dorește o existență autentică, unde iubirea și natura să nu fie umbrite de superficialitate și minciuni.
Poezia este o metaforă a căutării interioare și a nevoii de a te reconecta cu esența vieții. Fiecare vers sugerează un sentiment de alienare și oboseală față de viteza și superficialitatea societății contemporane. Mesajul central al operei este că adevărata fericire și împlinire se găsesc dincolo de tumultul cotidian, în liniștea interioară și în armonia cu natura.
Păunescu, prin stilul său liric și emoțional, reușește să transmită o dorință universală de regăsire și pace sufletească, invitându-ne pe toți să ne oprim, să reflectăm și să căutăm adevărata noastră menire. Este o chemare la introspecție și la redescoperirea valorilor autentice care ne pot oferi sens și echilibru în viață.
