O viață și încă o zi – versuri de Adrian Păunescu
Într-un colț de suflet, tainic,
Se ascunde un răsărit,
O viață și încă o zi,
E tot ce am dorit.
Zorii se ivesc din umbra
Timid, dar plini de speranță,
Așteptând o lume nouă,
Cu iubire și făr’ de ceață.
O viață și încă o zi,
Într-o lume de visare,
Să ne ținem strâns de mână
Până la ultima suflare.
Pașii noștri pe-alei vechi,
Umbre de dor și pasiune,
Se pierd în tabloul serii,
Suspendați într-o minune.
O viață și încă o zi,
Un vis promis de demult,
Într-un univers tăcut,
Unde niciodată nu-i destul.
Povara timpului dispare,
În îmbrățișarea luminii,
Și-n freamătul inimii,
Ne regăsim în liniștea zării.
O viață și încă o zi,
Cu dorințe ce nu mor,
Născute din iubirea pură,
Într-un etern izvor.
Să nu ne mai pierdem niciodată,
Prin văile întunecate,
Căci lumina dintr-o viață
Va străluci pe neuitate.
O viață și încă o zi,
Plină de miracole și stele,
Să dansăm sub cerul larg,
În necuprinsul unei iele.
Căci un suflet ce iubește,
E un suflet ce renaște,
În fiecare dimineață,
Cu zâmbetul ce crește.
O viață și încă o zi,
Un testament al iubirii,
Să fim doar noi doi,
În lumina fericirii.
Să ne aducem aminte de noi,
Împletind vise cu dorințe,
Sub cerul infinit,
Cu mii de licăriri prinse.
O viață și încă o zi,
Un ecou ce nu va trece,
În inimile ce simt,
Un veșnic cânt ce nu se stinge.
Aspecte importante ale operei
"O viață și încă o zi" de Adrian Păunescu este o poezie ce explorează teme universale precum iubirea, timpul și speranța. Stilul liric și evocativ al versurilor oferă o reflecție profundă asupra dorinței de a trăi plenar și de a prelungi momentele fericirii. Poezia este construită sub forma unui dialog cu sine, subliniind importanța iubirii și a legăturilor umane. Fiecare strofă aduce o nouă dimensiune emoțională, de la dorința de a evada într-o lume ideală până la recunoștința pentru momentele împărtășite. Simbolurile și metaforele utilizate de Păunescu creează imagini puternice, care îndeamnă cititorii să reflecteze asupra propriei vieți și să prețuiască fiecare clipă trăită. Acest poem este o mărturie a puterii regeneratoare a iubirii și a speranței, îndemnând la o viață trăită din plin, cu intensitate și pasiune.
