O mie de pahare – Versuri
de Nichita Stănescu
Beau dintr-un pahar, două pahare, trei.
Beau dintr-o mie de pahare.
Beau paharul plin cu ochii tăi blânzi,
cu ochii tăi negri, cu ochii tăi verzi,
și beția mea e fără margini
ca o mare care umple ochii lumii,
ca un deșert care umple gâturile lumii.
Beau dintr-un pahar, două pahare, trei.
Beau dintr-o mie de pahare.
Beau paharul cu pământul tău
în care se nasc lucruri și își pierd
contururile și culorile,
paharul cu cerul tău
și stelele tale, și vârtejurile tale.
Beau dintr-un pahar, două pahare, trei.
Beau dintr-o mie de pahare.
Beau paharul cu mâna ta care mă atinge
ca o mângâiere de apă,
paharul cu gura ta care mă sărută
ca o floare,
paharul cu trupul tău care mă îmbrățișează
ca un mare munte.
Beau dintr-un pahar, două pahare, trei.
Beau dintr-o mie de pahare.
Beau paharul cu toate amintirile tale,
cu toate visele tale, cu toate
tristețile tale și nu mai știu
unde sunt, ce sunt,
și mă îneacă un val de beție,
un val de iubire, un val de tăcere.
Beau dintr-un pahar, două pahare, trei.
Beau dintr-o mie de pahare.
Beau paharul cu numele tău,
pe care îl rostește vântul,
pe care îl rostește ploaia,
pe care îl rostește focul,
și nu mai știu decât că
beția mea n-are sfârșit,
beția mea e fără margini.
Analiza operei "O mie de pahare"
Poezia "O mie de pahare" de Nichita Stănescu este o operă lirică puternic simbolistă și metaforică, în care autorul explorează tema iubirii și a beției emoționale. Structurată pe cinci strofe, poezia subliniază intensitatea și complexitatea sentimentului de iubire, transpus prin metafora consumului de lichid din pahare, fiecare pahar reprezentând un aspect al iubirii.
Stănescu folosește imagini puternice și simboluri precum "ochii blânzi", "cerul", "mâna", "gura" și "trupul" pentru a descrie diferitele dimensiuni ale iubirii și experienței umane. Aceasta este o poezie despre pierderea controlului și abandonul total în fața sentimentului de iubire, o stare asemănătoare beției.
Autorul creează un flux continuu al imaginației, unde iubirea devine un fenomen natural, inevitabil și copleșitor. Totodată, poezia reflectă o căutare a identității și a sensului în contextul unei iubiri care transcende raționalul, transportând cititorul într-o atmosferă de visare și contemplare profundă.
În concluzie, "O mie de pahare" este o capodoperă lirică ce evidențiază măiestria lui Nichita Stănescu în a transforma emoțiile și trăirile sufletești în imagini poetice de o frumusețe aparte, subliniind universalitatea și complexitatea iubirii.