O, ce bucurie mare – versuri
Poezie: O, ce bucurie mare
Autor: Necunoscut
O, ce bucurie mare
Că astăzi e sărbătoare!
Toată lumea se adună
Sub cetina de brad bună.
Pruncii cântă veselie,
Moșul vine cu bucurie,
Împărțind daruri minunate
Cum n-au mai fost altădată.
Clopoțeii veseli sună
În noaptea cea fără lună,
Iar fulgi de nea cad ușor
Peste case și pridvor.
Steaua strălucește tare
Peste lumea plină de soare,
Și inima ni se umple
De iubire și de cântec.
O, ce bucurie mare
E în sufletul fiecăruia
Când Crăciunul ne aduce
Daruri multe și povești dulci.
Focul arde în sobiță
Și bunica spune o pildă,
Iar nepoții ascultă-n pace
Cum povestea se desface.
O, ce minunată-i seara
Când se-adună toți la masă!
Pâinea albă se împarte
Cu iubire și dreptate.
Știm că-n seara asta sfântă
Bucuria ne încântă,
Iar iubirea ne aduce
Pacea-n suflet și pe cruce.
O, ce bucurie mare
Să cunoaștem iubirea mare!
Sărbătoarea ne-nvelește
Cu lumina-i ce crește.
Crăciunul ne amintește
De iubirea ce ne-nvestește,
Fiecare inimă să fie
Plină de pace și bucurie.
Importanța și semnificația poeziei "O, ce bucurie mare"
Poezia "O, ce bucurie mare" este o odă adusă sărbătorii Crăciunului, surprinzând atmosfera caldă și plină de bucurie specifică acestei perioade a anului. Cu un limbaj simplu și accesibil, versurile evocă imagini pline de lumină și căldură, precum copiii care cântă, Moșul care aduce daruri și clopoțeii veseli care sună. Fiecare strofă este o invitație la a resimți magia și semnificația profundă a Crăciunului, nu doar ca un moment de a primi daruri, ci și ca un prilej de reflecție asupra valorilor fundamentale: iubirea, pacea și împărtășirea. Poezia reușește să unească în versurile sale bucuria colectivă și tradițiile vechi, amintind de importanța unirii familiei și a comunității în aceste momente speciale. Această creație rămâne o mărturie a frumuseții și spiritului Crăciunului, transmițând un mesaj de speranță și unitate.
