Nunta – George Coșbuc
În mijlocul naturii, unde verdele câmpurilor și albastrul cerului se întâlnesc, o nuntă tradițională prinde viață în versurile lui George Coșbuc. Această poezie evocă ritualurile, bucuria și armonia unei serbări autentice românești, unde dragostea și simplitatea vieții rurale se împletesc într-un dans al cuvintelor.
Capitolul I – Pregătirile
În satul liniștit, unde zorii mângâie ușor pământul,
O nuntă se-nfiripă, cu veselie și tumult.
Femei și bărbați în straie de sărbătoare,
Se grăbesc să pregătească masa cea mare.
Pe ulița bătătorită, mireasa apare,
Cu părinții alături, cu priviri de împăcare.
Flori de câmp împletite în cunună,
Îi încunună fruntea sub clar de lună.
Capitolul II – Sosirea oaspeților
Oaspeții vin de departe, cu daruri și urări,
Pe chipuri li se citește bucuria fără hotare.
Căruțele se opresc lângă poarta deschisă larg,
Și râsete se aud din prag în prag.
Fiecare musafir își are locul său,
La masa întinsă sub umbră de stejar greu.
Sunetul muzicii tradiționale se aude,
Și fiecare se lasă purtat de melodii crude.
Capitolul III – Ceremonia
Preotul vine, cuvântul său e blând,
Binecuvântând iubirea ce s-a născut pe pământ.
Mirele și mireasa își țin mâinile strânse,
Jurându-și iubire sub privirile plânse.
Clopotele bisericii încep să răsune,
Vestind că un nou drum împreună apune.
Îmbrațisați, cu inimile pline de dor,
Cei doi pășesc într-o lume de amor.
Capitolul IV – Petrecerea
Acum începe adevărata veselie,
Cu cântece și jocuri în alai de bucurie.
Muzicanții își încep melodiile vesele,
Iar mesenii se prind în horele dese.
Bucatele îmbietoare, puse pe masă cu grijă,
Încântă simțurile, iar vinul se revarsă în prisă.
Toți se bucură de belșugul și dragostea împărtășită,
Într-o noapte de vară, ca o poveste neîncheiată.
Capitolul V – Despărțirea
Pe măsură ce noaptea se apropie de sfârșit,
Oaspeții își iau rămas-bun cu dor nemărginit.
Îmbrățișări și promisiuni de revedere,
Se aud șoptite sub cerul cu stele.
Mirele și mireasa rămân în prag,
Mulțumindu-le tuturor pentru ziua de drag.
Cu inima plină de fericire și mulțumire,
Își încep călătoria împreună, cu iubire.
George Coșbuc, prin "Nunta", a reușit să surprindă esența unei tradiții adânc înrădăcinate în cultura românească. Fiecare capitol al poeziei reflectă momentele cheie ale unei nunți tradiționale, de la pregătiri și până la despărțirea oaspeților. Amintirile și emoțiile sunt transmise prin imagini vii și detalii minuțioase, evocând o atmosferă de comunitate și iubire. Coșbuc ne amintește de frumusețea și simplitatea legăturilor umane, reușind să creeze un tablou autentic și plin de viață al unei sărbători de neuitat. Această poezie rămâne o mărturie a tradiției și a valorilor care definesc identitatea noastră culturală.
