Nunta – George Coșbuc
A fost odată un sfânt de munte,
Sub care stă o vale lungă,
Cu râul care-n codri sunte
Se vâră să tresalte-n undă.
În valea asta, printre frunze,
Sunt case vechi, ca stânci bătrâne,
Și livezi multe, unde-i plin de
Codițe galbene și prune.
Și sus, pe-o coastă de povârni,
E casa celui mai bătrân,
Un moș cu ochii scânteind,
Și barba albă, flori de crin.
Și moșul, el gătește-acuma
O nuntă mare, mare-n vale,
Că-n toată lumea nu-i o faimă
Mai mare ca-n acea culoare.
Am fost și eu la nunta mare,
Am stat o zi și-o noapte-ntreagă,
Și-am râs în hohote cu soții,
Că râsul nostru-n vale treagă.
Și sus pe munte, când se cântă,
În vârful său, dintr-o fântână,
Se varsă-n vale-un râu de cântec,
Și-i vesel și-ntr-un cânt răsună.
Și-n vale, unde-i case vechi,
Se spune c-a trăit o fată,
Frumoasă, ca un vis de blândă,
Cu ochi ca unda de pe-o piatră.
Și fata asta-i mireasa care
La poartă moșului oștean
Așteaptă să sosească-n cale
Alaiul ce se-apropie cu zel.
Și-n valea asta, lângă râu,
Se spune că a fost o casă,
În care stelele luceau,
Iar moșul, el o cheamă-acasă.
Și oare cine nu-a auzit
De fata asta și de moș?
Că nunta lor a fost poveste
Cu bucurie și cu plâns.
Și zile-n vale și pe munte,
Împodobită-n flori de munte,
A fost o nuntă-n orice noapte
Și cântecul s-aude-n vale.
Și moșul, el, cu barba albă,
Și fata-n valea de poveste,
Au stat o vreme și-au cântat,
Iar cântul lor e-acuma veste.
Dar zilele s-au dus departe,
Și povestea s-a făcut uitată,
Dar moșul stă și cântă iară,
Iar valea-i plină de poveste.
Interpretare și aspecte importante
Poezia "Nunta" de George Coșbuc este un exemplu de artă lirică care capturează frumusețea și tradițiile unei nunți rurale românești. Versurile descriu cu detalii vii un peisaj natural idilic, în care se desfășoară nunta, subliniind legătura strânsă dintre oameni și natură. Coșbuc folosește un limbaj bogat în imagini poetice pentru a transmite emoțiile și atmosfera festivă a evenimentului.
Simbolismul este puternic prezent în poezie, cu elemente precum râul, muntele și casa care evocă stabilitatea, continuitatea și comunitatea. Personajele, precum mireasa și moșul, sunt reprezentative pentru tradițiile și valorile satului românesc, iar atmosfera de sărbătoare este amplificată prin elementele muzicale și naturale descrise în text.
Opera reflectă temele esențiale ale vieții rurale, precum iubirea, familia și comunitatea, și este un omagiu adus tradițiilor și frumuseții vieții simple. Prin povestirea nunții într-un cadru aproape mitic, Coșbuc reușește să capteze esența unei lumi care, deși trecătoare, rămâne veșnic vie în memoria colectivă.
