Numai tu, fecioară sfântă – Versuri de Nicu Alifantis
Numai tu, fecioară sfântă,
Ce privești din cer senină,
Fii cu mine-n rugăciune,
Sufletul să-l ușurezi.
Când zefirul blând adie,
Și când soarele ne-nvie,
Fii alăturea de mine,
Inima s-o mângâi tu.
Luna-și varsă peste lume
Razele-i de argint pur,
Numai tu, fecioară sfântă,
Ne veghezi drumul-n amurg.
Nu mă lăsa să mă rătăcesc,
Pe cărări înguste, reci,
Fii lumina ce-mi îndrumă,
Pasi ce vor să se-ntreacă.
Rugăciunea-mi către tine,
Se-nalță blând spre ceruri,
Numai tu, fecioară sfântă,
Scut și alin pentru greșeli.
În tăcerea nopții calme,
Stelele-și cântă lumina,
Numai tu, fecioară sfântă,
Ești speranța ce nu piere.
Când mă-nvăluie durerea,
Și când lacrimile curg,
Fii tu brațul ce mă ține,
Fii tu glasul ce mă-ndrumă.
Binecuvântează-mi anii,
Binecuvântează-mi timpul,
Numai tu, fecioară sfântă,
Îmi ești scutul și îndrumul.
Astfel, cu credința-n suflet,
Pasul îl fac înainte,
Cu tine, fecioară sfântă,
Pe cărări ce duc spre bine.
Aspecte Importante ale Operei
Poezia "Numai tu, fecioară sfântă" de Nicu Alifantis este o rugăciune în versuri, exprimând o legătură profundă și personală cu divinitatea. Autorul evocă imagini serene și blânde ale naturii, cum ar fi zefirul și lumina lunii, pentru a sublinia atmosfera de calm și protecție oferită de fecioara sfântă. Poezia este o manifestare a dorinței de călăuzire spirituală și protecție, arătând nevoia umană de sprijin divin în momente de incertitudine sau durere. Stilul este simplu, dar plin de emoție, reflectând sinceritatea și profunzimea sentimentelor autorului. Versurile nu doar că sunt o invocație, ci și un testament al credinței și speranței neclintite în puterea mângâietoare a divinității.
