Nu știi tu să fii bărbat – Adrian Păunescu
Nu știi tu să fii bărbat,
Vii acasă supărat,
Nu știi, dragul meu, să taci,
Cu noi să te împaci.
Vecinele-ți știu povestea,
Și-așteaptă să-ți vezi de treabă,
Dar tu vii și-mi faci pedeapsă,
Ca să-ți placă ție fapta.
Nu pricepi că pe la noi,
Femeia e cu doi copii,
Și chiar dacă n-aș avea,
La mine-n casă e casa mea.
Tu, nene, n-ai învățat,
Că a fi bărbat,
Nu e doar un gest barbar,
Ci să știi s-ascunzi amar.
Vrei să fii bărbat frumos,
Dar mă lași cu chipul ros,
De la lacrimi și suspin,
Că nu știi cum să fii alin.
Nu știi s-alini când doare,
Nu știi altceva în afară
Decât gura să-ți deschizi,
Și să râzi când alții plâng.
Nu știi cum e să fii tare,
Fără a face vreo mișcare,
Că bărbat e cel ce tace,
Și mai bine, decât face.
Nu știi cum e să fii drept,
Când de mine te îndepărtezi,
Nu știi cum e să fii calm,
Chiar și-atunci când vezi totul clar.
Nu știi cum să fii ajutor,
Când mă vezi că-s în impas,
Nu știi să te retragi ușor
Dintr-o ceartă fără glas.
Nu știi cum să fii bărbat,
Nu știi să te faci iertat,
Și chiar de-ai ști, e in zadar,
Fără sufletul amar.
Analiza și Aprecieri
Poezia "Nu știi tu să fii bărbat" de Adrian Păunescu este o critică la adresa comportamentului masculin tradițional, subliniind lipsa de înțelegere și comunicare în relațiile personale. Poezia pune accent pe atributele emoționale pe care un bărbat ar trebui să le posede, cum ar fi sensibilitatea, înțelegerea și capacitatea de a fi un sprijin real pentru parteneră. Versurile evocă imagini ale unei vieți de familie tensionate, unde lipsa de empatie și comunicare devine evidentă. Poezia nu este doar o critică, ci și o chemare la introspecție și schimbare, îndemnând bărbații să își reevalueze rolurile și responsabilitățile în cadrul unei familii. Păunescu folosește un limbaj simplu, dar direct, reușind să transmită un mesaj profund și provocator, îndemnând la o redefinire a conceptului de masculinitate.
