Noi umblăm și colindăm – versuri
1. Noi umblăm și colindăm
Dintr-un loc într-altul stăm
Să vestim, să bucurăm,
Nașterea lui Iisus Hristos.
2. Că s-a născut Fiul Sfânt
Într-al nostru blând pământ,
Să ne fie nouă dar,
Calea vieții în rai iar.
3. Colindăm pe la ferești,
Să aducem vești cerești,
Bucurie să aducem,
Pe Iisus să-l preamărim.
4. Noi umblăm, colindătorii,
Să vestim vestea iubirii,
Pacea sfântă să-nflorească,
Sufletele să-ncălzească.
5. Fie casa luminată,
De iubire înconjurată,
Glasurile noastre toate,
Să vestească bunătate.
6. Iar la masa de Crăciun,
Să v-aducem gândul bun,
Să cântăm toți împreună,
Despre pacea cea străbună.
7. Noi umblăm și colindăm,
Cu iubire să cântăm,
Nașterea lui Iisus drag,
Cel mai sfânt și bun pribeag.
Aspecte importante ale operei
Colindul "Noi umblăm și colindăm" este un exemplu frumos al tradițiilor românești legate de sărbătoarea Crăciunului. Cu versuri simple și melodioase, colindul transmite bucuria nașterii lui Iisus Hristos și îndeamnă la împărtășirea iubirii și a păcii. Este un cântec care reunește comunitățile, invitându-le să celebreze împreună într-un spirit de bunătate și generozitate. Colindul subliniază importanța tradițiilor și a valorilor spirituale, amintind de semnificația profundă a sărbătorii Crăciunului. Prin versurile sale, colindul își propune să creeze o atmosferă de căldură și lumină, aducând un mesaj de unitate și speranță în sufletele celor care îl ascultă. Este o amintire că, indiferent de greutăți, spiritul Crăciunului poate încuraja solidaritatea și poate aduce alinare și bucurie în fiecare casă.
