Noi umblăm să colindăm – Versuri și Autor
Colindele sunt o parte esențială a tradițiilor de Crăciun din România și nu doar atât, ele fac parte din patrimoniul cultural al poporului nostru. Una dintre cele mai iubite colinde este "Noi umblăm să colindăm". Această colindă este adesea atribuită surselor populare anonime, fiind transmisă oral din generație în generație. Versurile exprimă bucuria și veselia sărbătorilor de iarnă, creând o atmosferă magică și plină de speranță.
Versuri – Noi umblăm să colindăm
Noi umblăm să colindăm
Domn, Domn să-nălțăm
C-așa-i datina-n sat
Domn, Domn să-nălțăm
Colo-n colțul’ cela
Domn, Domn să-nălțăm
Să-nălțăm și să cântăm
Domn, Domn să-nălțăm
Pe la casa lui Crăciun
Domn, Domn să-nălțăm
Dați-ne și nouă drum
Domn, Domn să-nălțăm
Să petrecem sărbători
Domn, Domn să-nălțăm
Cu colinde și cu flori
Domn, Domn să-nălțăm
Fie casa primitoare
Domn, Domn să-nălțăm
Pentru-ntreaga sărbătoare
Domn, Domn să-nălțăm
Și colindelor să fie
Domn, Domn să-nălțăm
Vestitorii de bucurie
Domn, Domn să-nălțăm
Importanța și semnificația operei
Colindul "Noi umblăm să colindăm" face parte din moștenirea culturală a României, fiind cântat de copii și adulți deopotrivă în pragul Crăciunului. Versurile simple, dar pline de emoție, reflectă spiritul Crăciunului, acela de a aduce lumină și căldură în casele și inimile oamenilor. Prin tradiția colindatului, comunitățile se apropie, împărtășind un moment de sărbătoare și speranță. Colindele servesc nu doar ca forme artistice de exprimare, ci și ca mijloace de comunicare a valorilor spirituale ale comunității. Ele sunt o invitație la ospitalitate și la împărtășirea bucuriei Crăciunului, oferind totodată un prilej pentru păstrarea și perpetuarea tradițiilor și obiceiurilor strămoșești. În contextul modern, colindele continuă să fie un simbol al unității și al păcii interioare, păstrând vie amintirea sărbătorilor de altădată.
