Moșule, ce tânăr ești – George Coșbuc
Moșule, ce tânăr ești,
De mai crezi în povești?
Văd că-ți place să visezi,
La minuni ce nu le vezi.
Moșule, cu barba albă,
De zăpadă ce se spală,
Tu alergi prin cer senin,
Cu un brad și un suspin.
Moșule, ce dar îmi duci?
Printre stele și năluci,
Poate-un vis de copilaj,
Ce transformă-n vis ajunul.
Moșule, ce dor îmi porți,
Când ești numai printre porți,
Vii cu geanta ta de dor,
Să ne-aduci un viitor.
Moșule, ce tânăr ești,
Și de ce nu obosești?
Cu sania ta zburând,
Printre nori, luminând.
Moșule, îți mulțumesc,
Îți aduc și eu ceresc,
Un colind, un vers de dor,
Un sărut, un viitor.
Moșule, vei mai veni,
Cu bucurii și jucării,
Din povești și din povețe,
Printre doruri și tristețe.
Moșule, ce voinic ești,
Când din noapte tu lucești,
Ne aduci speranțe-n dar,
Și o lume de nectar.
Analiza versurilor
Poezia "Moșule, ce tânăr ești" de George Coșbuc este o lucrare ce surprinde esența sărbătorilor de iarnă printr-o viziune lirică asupra Moșului, o figură simbolică a bucuriei și speranței. Coșbuc îl prezintă pe Moș Crăciun ca fiind mereu tânăr în spirit, capabil să aducă minuni și să cultive vise indiferent de vârstă. Poezia este structurată pe strofe care subliniază atât bunătatea Moșului, cât și puterea sa de a inspira și a aduce fericire în casele tuturor.
Versurile sunt pline de imagini poetice și metafore care aduc la viață atmosfera magică a Crăciunului. Se observă dorința autorului de a transmite un mesaj de optimism și continuă reînnoire, invitând cititorii să prețuiască momentele simple și frumoase ale vieții. Poezia subliniază ideea că visurile și speranțele sunt elemente esențiale ce ne mențin tineri și ne fac să credem în povești, indiferent de vârstă.
