Mo trimis mama la capre – versuri
Mo trimis mama la capre,
Pe dealuri inalte si mari,
Cu fluierul la mine,
Sa cant codrului doine.
Caprele pasc linistite,
Eu cant cu dor nestins,
Vantul adie usor,
Sufletul imi e aprins.
Ma uit la cerul cel albastru,
La norii care trec agale,
In inima-mi se naste un cantec,
Plin de bucurie si jale.
In departare vad satul,
Casele luminate-n soare,
Si-mi aduc aminte de mama,
Cu dorul ei neincetat.
As vrea sa zbor ca un vultur,
Peste dealuri, peste mari,
Sa ating norii cu mana,
Sa le-ascult secretele mari.
Dar timpul trece grabit,
Seara se apropie de noi,
Caprele pornesc spre casa,
Eu urmaresc drumul lor.
Ajungem acasa, obosit,
Dar cu sufletul plin de povesti,
O zi petrecuta-n natura,
O zi ce nu pot s-o uit.
Aspecte importante ale operei
Poezia "Mo trimis mama la capre" surprinde o experiență pastorală, una dintre cele mai vechi și mai naturale îndeletniciri umane, aceea de a păstori. Opera reflectă o legătură profundă între om și natură, evidențiată prin imagini poetice și emoționale. Personajul principal, un tânăr păstor, este trimis de mama sa să aibă grijă de capre pe dealuri, unde își petrece ziua cântând doine și contemplând liniștea și frumusețea naturii. Prin versurile sale, poezia transmite un sentiment de libertate și dorința de a fi parte din imensitatea naturii, dar și dorul de casă și de cei dragi. Elementele naturale, precum cerul, vântul și dealurile, sunt descrise cu o sensibilitate aparte, aducând un omagiu simplității și bogăției vieții rurale. Poezia este un memento al frumuseții timpului petrecut în mijlocul naturii și al emoțiilor profunde pe care aceasta le poate evoca.
