Mare e lumea – versuri
Mare e lumea, plină de mister,
Prin doruri și visuri, călătorește-n cer,
Obiecte și gânduri, toate-nvăluiesc,
Pe cărări de stele, suflete rostesc.
Vântul de seară, povestea suflă lin,
Spre orizonturi stranii, ce par fără de chin,
Pe un drum de visuri, lunecăm ușor,
Marea lume plină, ne cheamă la izvor.
În zori de zi, când soarele răsare,
Sub raze aurii, lumea se deschide mare,
Pe câmpuri de flori, pașii ne ghidează,
În splendoarea vieții, inima vibrează.
Lăsăm în urmă, umbrele și norii,
Către necunoscut, călăuzesc cocorii,
Prin păduri de gânduri, pășim încet,
În marele spectacol, sufletul e poet.
Marea e viața, cu valuri și spume,
Cerul o-nvăluie, e-al inimii lume,
Pe cărările timpului, ne pierdem ușor,
Visul e etern, iar dragostea-i izvor.
Visele de ieri, se îmbină cu azi,
Într-un dans divin, fără de necaz,
Lumea e vasta, plină de povești,
Cu fiecare pas, noi amintiri clădești.
Dincolo de zare, tainic se ascund,
Comori de simțire, adânc ne pătrund,
Pe drumul înstelat, cerul ne-ndeamnă,
Să căutăm mereu, lumina ce ne cheamă.
Mare e lumea, cu cerul ei senin,
Sub care dorințele prind rădăcini,
Cuvintele tac, sufletul vorbește,
Eterna poveste, în noi trăiește.
Analiză și aspecte importante ale operei
"Mare e lumea" este o poezie care explorează vastitatea și frumusețea lumii, atât la nivel fizic cât și spiritual. Versurile ne poartă printr-un peisaj al dorințelor și visurilor, un univers în care misterul și splendoarea sunt omniprezente. Poetul folosește imagini vizuale sugestive pentru a descrie călătoria sufletului și conexiunea acestuia cu natura. Versurile subliniază ideea că lumea este un loc de descoperire continuă, unde fiecare pas și fiecare vis contribuie la formarea identității noastre. Poezia vorbește despre eternitatea visurilor și a dragostei, înfățișând viața ca pe o călătorie plină de sens și frumusețe. În esență, "Mare e lumea" este o meditație lirică asupra vieții și a modului în care ne raportăm la universul vast care ne înconjoară.
