Mândra Românie – Versuri de George Coșbuc
Mândră Românie, țară veche, mândră țară,
Nu-i nimeni să-ți înalțe, să-ți câștige cinstea iară,
Deși bravi sunt fiii tăi și mulți sunt cei ce te iubesc.
De-aceea zi de zi mă rog la Domnul să te ocrotească.
Sub cerul tău albastru, sub soarele tău cald,
În inimă ne porți un dor și un vis care ne-aprind,
Cu munții tăi semeți, cu apele-ți mărețe,
Ne-ntorci mereu acasă, ca-n brațele unei mame.
Cu dealuri ce-și întind covor de smarald,
Cu lanuri ce se leagănă-n adierea de vânt,
În suflet ne sădești iubire pentru neam,
Și dorul de-a-ți cinsti mereu numele, pământ.
În horă-n satul meu, când toamna cade grea,
Ne strângem toți de prin hotare și ne-ntoarcem la vatra cea,
Căci nicăieri pe lume nu-i mai pur și mai frumos,
Ca-n satul românesc, sub cerul luminos.
Cu obiceiuri vechi, cu datini strămoșești,
România, tu ne înveți cum să trăim, cum să iubim,
Sub plaiurile tale, ne găsim mereu alin,
Și-ți cântăm mereu iubirea, să fii veșnică, amin!
Epoca Modernă și Mândria Națională
Povestea mândriei românești își croiește drumul din vremuri străvechi,
Dar în epoca modernă a prins contur și mai trainic,
Când dorința de libertate și neatârnare ne-a unit,
Și cu drag pentru pământul nostru, am biruit.
În războaie multe ne-am luptat cu curaj,
Ne-am apărat hotarele cu sânge și cu drag,
Sub flamura libertății și-al dreptății blând aliat,
Am ținut piept furtunilor cu sufletul curat.
Acum în lumea nouă, ne privim în oglindă,
Și vedem că tezaurul cel mai de preț e pacea,
Cu mândrie ne păstrăm limba, cultura și obiceiurile,
Și învățăm să ne iubim țara, să-i lăsăm viitorul liber.
Folclor și Tradiții Vii
În fiecare sat, în fiecare colț de țară,
Tradițiile sunt vii, iar folclorul e comoara,
Cu cântece și jocuri, cu porturi și povești,
România ne aduce aminte cine suntem, de unde venim.
În sărbători de iarnă, sub bradul împodobit,
Colindele răsună, vestind nașterea Domnului iubit,
În noaptea de Ajun, la gura sobei calde,
Copiii ascultă povești și visează îngeri blânzi.
La Paști, cu ouă roșii și miel pe masă așezat,
Ne bucurăm de viață, de tot ce ne-a fost dat,
Cu inima deschisă și sufletu-n lumină,
Ne întărim credința, simțindu-ne o familie divină.
Peisaje de Vis
România te încântă cu ale sale peisaje de vis,
Din munți semeți, la câmpii întinse, până la mare, toate sunt un paradis,
Delta Dunării, cu păsări și ape fermecate,
Munții Carpați, ce stau de strajă pe vecie neclintită.
În Bucovina, mănăstirile sunt bijuterii de aur,
În Maramureș, străbați cărări de poveste,
Dumbrăvile Ardealului te îmbie să visezi,
Iar la Marea Neagră, valurile te îndeamnă să cânți.
Fiecare colț al țării e plin de farmec și mister,
Cu oameni primitori, cu dor de ducă și dor de vis,
În România, natura și omenia se-mbină perfect,
Și ne îndeamnă mereu să ne întoarcem cu drag în acest loc minunat.
România În Inima Nostalgiei
În străfundul inimii, România e locul de unde am plecat,
Dar de care niciodată nu ne-am despărțit cu-adevărat,
Cu dor de plaiurile natale și de miresmele de-acasă,
Ne strângem dorințele și visurile într-o singură speranță.
Sub cerul larg și albastru, ne simțim acasă,
Și oricât am umbla prin lume, România ne e mângâierea aleasă,
Cu vorbe dulci și cântece de leagăn,
Cu straie tradiționale și bucate ce aduc alin.
Ne-ntoarcem mereu la tine, România,
Cu dorul neîmplinit și dragostea sinceră,
Iar copiii noștri vor duce mai departe povestea ta,
Cu mândrie și respect, căci ești a lor țară și casă.
Importanța Operei
Poezia „Mândra Românie” de George Coșbuc este o manifestare profundă de iubire și respect față de patria română. Versurile sale evocă imagini pitorești ale peisajelor românești, tradițiile și folclorul care definesc identitatea națională. Coșbuc pune accent pe sentimentul de apartenență și mândrie națională, subliniind importanța păstrării valorilor și obiceiurilor strămoșești, în ciuda influențelor externe. Această poezie este un omagiu adus eroismului și rezistenței poporului român, un îndemn de a prețui și proteja moștenirea culturală și naturală a țării. Opera rezonează cu sufletul oricărui român prin dorul de casă și dorința de a păstra vie legătura cu originile, fiind un simbol al unității și identității naționale.
