Mai e vreme de colinde – versuri
Mai e vreme de colinde
Autor: Anonim
Mai e vreme de colinde,
Mai e timp de bucurii,
Iarna-n suflet să ne prindem
Într-o horă de copii.
Fulgi de nea încet coboară,
Pe căciuli și la ferești,
Să ne-nveselească iară,
Să ne-aducă amintiri.
Când se lasă seara lină
Și lumini de sărbătoare
Se aprind în case pline,
Cântă inimi, cântă zare.
Steaua sus răsare-n noapte,
Călăuzește-n vis copii,
Și-acum, după-atâta așteptare,
Se aud colindătorii.
Cu traista-n spate, cu dor de cântec,
Pe la geamuri se opresc,
Fiecare glas e sacru frântic,
Fiecare stea strălucesc.
O, veniți cu noi afară,
Să-nmulțim colindul sfânt,
Să ne fie inima ușoară
De Crăciunul cel curat!
Timpul trece, dar ne leagă
Stele ce nu se sting nicicând,
Să cântăm cu toții-ntreaga
Prăznuire a Pruncului blând.
Mai e vreme de colinde,
Mai e timp de bucurii,
Iarna-n suflet să ne prindem
Într-o horă de copii.
Analiza versurilor
Poezia "Mai e vreme de colinde" este o oda adusă spiritului festiv al Crăciunului, celebrând tradițiile și amintirile legate de această perioadă magică a anului. Fiecare vers evocă imagini calde și familiare ale iernii, cu fulgi de nea, lumini de sărbătoare și colindători care umplu aerul cu melodii sacre.
Pe de altă parte, poezia subliniază legăturile adânci și nesfârșite pe care tradițiile de Crăciun le creează între oameni, unindu-i într-o horă simbolică a copilăriei și a bucuriei pure. Aceste legături sunt descrise ca stele care nu se sting nicicând, sugerând eternitatea și continuitatea acestor obiceiuri de la o generație la alta.
În concluzie, "Mai e vreme de colinde" este o poezie care reînvie farmecul sărbătorilor de iarnă, aducând în prim-plan emoțiile și amintirile care fac din Crăciun o perioadă cu adevărat specială și memorabilă. Versurile sale sunt o invitație la a păstra vie tradiția colindelor și a bucuriei de Crăciun, indiferent de trecerea timpului.
