Leganelul lui Iisus – Versuri de Mihai Eminescu
Asemeni unei mame iubitoare care își adoarme pruncul cu cântece de leagăn, versurile lui Eminescu din "Leganelul lui Iisus" sunt o adevărată simfonie de cuvinte, menite să ne aducă liniște și pace în suflet. Poezia este o capodoperă literară ce reușește să îmbine perfect elemente religioase cu cele ale naturii, oglindind astfel atmosfera de serenitate și puritate asociată nașterii lui Iisus.
1.
La leagăn-mi te culcă,
Îngerii-ți cântă dulce,
Din ceruri, mii de stele
Lumina-n ochi ți-aduce.
2.
Fulgii ce cad din ceruri
Sunt flori alese, rare,
Și-naltele misteruri
Pe buze-ți sunt chemare.
3.
Vântul ușor te-nalță
Pe nori de pace blândă,
Sub aripa sa caldă
Să fii mereu o taină.
4.
Iar zarea-n depărtări
Se-nchină-ți ca un prunc,
Și glasuri de păduri
Îți cântă leagăn lung.
5.
Lumină, pace-adâncă,
În sufletul tău sfânt,
Îți fie-ți mângâiere
Alesul nostru cânt.
6.
În negura de vremi
Să răsari ca o stea,
Cântându-ți legănatul
Să ne fii bucuria.
7.
Și pacea-ți să domnească
Peste pământ și cer,
Să fie tot un cântec
Al mamei tale dor.
Interpretare și Analiză
"Leganelul lui Iisus" este o poezie plină de simbolism și emoție, caracteristică stilului lui Mihai Eminescu. Fiecare strofă descrie un tablou de pace și liniște, în care natura și ființele celeste se unesc pentru a sărbători nașterea mântuitorului.
În prima strofă, imaginea îngerilor care cântă și stelele care luminează reprezintă bucuria cerească asociată cu venirea lui Iisus pe pământ. Această bucurie este replicată de fulgii de nea și misterele divine care apar în strofa a doua, aducând un sentiment de miracol și sacralitate.
Vântul care ridică leagănul în strofa a treia simbolizează puritatea și protecția divină, în timp ce zarea și pădurile care se pleacă în fața pruncului din strofa a patra subliniază respectul și venerarea întregului univers.
Strofa a cincea este un omagiu adus purității și sfințeniei lui Iisus, pe când în strofa a șasea, poetul își exprimă dorința ca pruncul să fie un far călăuzitor al bucuriei și speranței pentru toate generațiile viitoare.
În ultima strofă, pacea este tema centrală, poetul dorind ca aceasta să domnească peste întreg pământul și cerul, ca un cântec etern dedicat mamei lui Iisus și nașterii sale divine.
Prin "Leganelul lui Iisus", Mihai Eminescu reușește să ne transporte într-o lume de serenitate și frumusețe, redând cu măiestrie atmosfera sacră și miraculoasă a nașterii lui Iisus. Poezia nu este doar un simplu cântec de leagăn, ci și o reflecție profundă asupra divinității și a legăturii indisolubile între om, natură și cer.
