La moara la Niculai – Versuri de George Coșbuc
La moara la Niculai
Din vale de Răcătai,
Când treci culmea toamnei,
Vino, bade, să mă dai.
Apa morii prinse-a cânta,
Ploile s-au abătut,
Moara nu mai macină,
Badea nu a mai văzut.
Dragă-mi era frunza verde,
Când badea-ncet pe drum merge,
Vântul bate-asemeni zile,
Cu decembrie și-aprile.
Și cu sufletul de piatră,
Și cu dorul de-alt’dată,
Peste dealuri și câmpie,
Badea meu n-o să mai vie.
Din poiană-n deal la moară,
Dragostea-i mai grea povară,
Într-o noapte, de la moară,
Badea iarăși mă-nfioară.
La lumina lunii, iată,
Umbre zboară și se ceartă,
Sus, pe deal, în miez de noapte,
Badea vine cu al său șoapte.
Iar când zorii de lumină
Răsărit-au, la fântână,
Cântu’ moarei ca o doină,
Îmi aduce amintirea.
Nu-i mai luna ce mă-nvie,
Nu-i mai cântul din câmpie,
Doar la moara la Niculai,
Dragă mi-e viața, dar nu mai!
Sub cintirea stelelor,
Ca-ntr-o mângâiere tainică,
Inima-mi suspină iară,
La moara la Niculai.
Și de-i vremea să mai vii,
Pe cărarea din câmpii,
La moara care suspină
Sufletul meu să alină.
Interpretare și Aspecte Importante
„La moara la Niculai”, creația lui George Coșbuc, este o poezie lirică ce abordează teme ale dragostei și ale trecerii timpului. În cadrul poeziei se poate observa o atmosferă melancolică, creată prin descrierea amintirilor și a dorului față de un timp trecut, plin de iubire. Elementele naturii, cum ar fi frunzele, vântul și lumina lunii, sunt folosite ca simboluri ale schimbării și ale trecerii ireversibile a timpului.
Poezia este caracterizată printr-un limbaj simplu, dar expresiv, specific stilului lui Coșbuc, care reușește să creeze imagini poetice vii și memorabile. Moara, locul central al poeziei, devine un simbol al iubirii pierdute și al vremurilor de odinioară, fiind înconjurată de o aură de nostalgie și dor.
În concluzie, „La moara la Niculai” este o încercare de a păstra vie amintirea dragostei și a vremurilor trecute, subliniind frumusețea și fragilitatea momentelor de fericire și iubire. Această poezie rămâne o capodoperă a lirismului românesc, datorită simplității și profunzimii sale emoționale.
