Jos pălăria pentru femei – versuri de Adrian Păunescu
Femeia-i un miracol și o povară dulce,
Ce-n zilele de aur ne ține și ne duce.
Cu palmele ei moi ne-alină durerea,
Și-n fiecare zi ne face să vedem cum e iubirea.
O mamă, o amantă, o soră sau o prietenă,
Femeia e mereu în viața noastră prezentă.
Cu inima deschisă, cu sufletul frumos,
Ne e călăuză în drum și-n pasul greu, ne-i farul luminos.
Jos pălăria pentru cele ce ne nasc,
Pentru soțiile ce cu drag ne păstoresc pas cu pas.
Pentru fiicele ce-n lume ne duc numele-nainte,
Jos pălăria pentru femei, astăzi și-n viitor cinstite.
Femeile sunt stânca atunci când totu-i greu,
Ele ne dau puterea, îndemnul, curajul mereu.
Ne readuc aminte de visele pierdute,
Și pentru ele, lumea toată e iubire fără margini, neștiute.
Jos pălăria pentru mame, pentru fiice și surori,
Jos pălăria pentru ele, ce ne-nsoțesc în zori.
Ele ne sunt sprijin, ele sunt puterea,
Fără femei, pământul nu ar mai cunoaște iubirea.
Când ești rănit și suferi, când ai nevoie de alinare,
Femeia e acolo, ca o eternitate, ca o îmbrățișare.
De la Eva și Maria, la toate cele ce sunt,
Femeia-i o minune, un dar divin pe pământ.
Jos pălăria pentru femei, azi și-n veci de veci,
Ele ne susțin, ne-mbracă, ne iubesc fără să pleci.
Cu inima lor mare, cu ochii lor senini,
Femeile sunt raza ce strălucește în destin.
Orice bărbat să știe, să nu uite nicicând,
Că n-ar fi fost nimic fără o femeie lângă el plângând.
De aceea, jos pălăria, pentru toate cele ce sunt,
Căci fără ele, lumea ar fi un loc pustiu și blând.
Analiză și Importanță
Poemul "Jos pălăria pentru femei" de Adrian Păunescu este un omagiu adus feminității și importanței femeilor în viața cotidiană. Versurile poetului subliniază multiplele roluri pe care femeile le au: mame, soții, surori, prietene, și evidențiază puterea, sensibilitatea și dragostea pe care acestea le aduc în lume.
Poezia se remarcă printr-o structură armonioasă și un limbaj simplu, dar profund. Mesajul este clar: femeile sunt esențiale în viețile noastre și merită respect și admirație. Ele sunt pilonii care susțin societatea și care aduc lumină și speranță în momentele întunecate.
Prin această lucrare, Adrian Păunescu ne invită să reflectăm asupra rolului esențial pe care femeile îl joacă în comunitățile noastre și să le apreciem contribuțiile neprețuite. Într-o lume adesea dominată de bărbați, poetul ridică un strigăt de recunoaștere și recunoștință pentru toate femeile care ne îmbogățesc viețile.
