In seara sfanta de Craciun – George Coșbuc
În seara sfântă de Crăciun
Din cer senin coboară blând
Un înger ce veșnic veghează
Și-n lume pacea o aduce.
Pe drum de nea cu colindători,
Iisus se naște printre flori,
Maria-l leagănă-n sursâri
De dor și plâns, de rugăciune.
Păstorii-n noapte se adună,
Îngerii-n cor cântă-mpreună,
Și steaua-n ceruri luminează,
Iar lumea-ntreagă se mirază.
Se spune-n freamăt de colind
Că pruncul sfânt, cu ochi arzând,
Aduce-n suflete iubirea,
Și-n case toate fericirea.
Copiii toți se strâng la masă
Cu ochi senini, cu inimi calde,
Așteaptă daruri, dar în taină
Ascultă glasul îngeresc.
Se-nalță ruga din biserici,
Se-aprind lumini, se spun povești,
Iar clopotele-ntreaga seară
Duc vestea bună peste țară.
Pe cerul nopții strălucește
O stea ce-n veșnicie plutește,
Căci în această sfântă seară
Iubirea eternă se-ntrupează.
Fierbinte-i dorul de iertare,
Inimile-s pline de-nchinare,
Iar Crăciunul, cu al său mister,
Ne umple sufletul de cer.
Concluzie
Poemul "In seara sfanta de Craciun" de George Coșbuc evocă atmosfera magică și emoționantă a Crăciunului. Prin versurile sale, autorul surprinde bucuria și liniștea aduse de această sărbătoare, precum și tradițiile care o înconjoară. Versurile descriu scenele de colindători pe drumuri de iarnă, momentul nașterii Mântuitorului și bucuria copiilor care așteaptă daruri. În fiecare strofă se simte o împletire armonioasă între sacru și profan, între iubirea divină și tradițiile umanității. Atmosfera este una de pace și împăcare, iar prin imagini simple dar puternice, Coșbuc reușește să ne transpună în mijlocul unei lumi pline de lumină și căldură, specifică sărbătorilor de iarnă. Această poezie rămâne un exemplu elocvent al modului în care literatura poate aduce la viață esența spirituală și culturală a Crăciunului.
