În seara de Crăciun – George Coșbuc
Răsare luna plină pe-o margine de nor
Și-aprinde-n văi și dealuri văpaia de omăt;
Dintr-un tăpșan alunecă un cerb ușor și-ncet,
Și-n umbra serii albe urmează drumul lor.
La margine de codru, un sat e-adânc uitat,
Iar focuri albe-n case s-aprind și strălucesc;
Și glasuri de colindă prin noapte se unesc,
E noaptea de Crăciun, e praznicul curat!
Din ramuri de brad verde atârnă mere roșii,
Și-n case strălucesc icoane de argint;
Copiii veseli cântă, iar voci de clopoței
Se-ngână, iarăși, din turmele de miei.
Trec oameni cu lumini, pe ulițe și-n praguri,
Iar veselia crește, când pacea se așterne,
În noaptea de Crăciun, sub ceruri eterne,
Se sprijină pe stele fericirea din larguri!
Bătrânii la ferestre ascultă povestiri
Despre-o minune veche, ce-n lume s-a-mplinit
Căci pruncul cel dumnezeiesc în gura de iesle
A fost trimis de sus, să ne fie mai bine!
Când glasul de colindă se stinge tot mai lin,
În jurul mesei mari se-adună toți ai casei,
Și frăgezimea pâinii, și vinul rubiniu
Îți dau gustul nopții de Crăciun, ca un dar divin.
E pace între neamuri, e pace între case,
Și cerul e mai larg, și timpul e-n iubire;
Căci seara de Crăciun, cu dorurile sale,
Adună-n jurul sobei toată omenia.
Naintea focului arzând, bătrânii povestesc
De anii care trec, și cum se face-a vieții sfârșire,
Dar nici ei nu știu cum, și-o lacrimă curgând
Întreabă, cine știe, ce-i peste veșnicire?
Analiza operei
Poemul "În seara de Crăciun" de George Coșbuc evocă atmosfera liniștită și plină de căldură a sărbătorii de Crăciun. Poezia este structurată în patru strofe, fiecare oferind o imagine distinctă a acelei seri magice. Prima strofa introduce peisajul nocturn luminat de lună, elemente naturale, și un sat pitoresc acoperit de zapadă. A doua strofa aduce în prim-plan tradițiile specifice, precum decorarea bradului și colindele vesele ale copiilor. În a treia strofa, atmosfera devine mai intimă, cu familia adunată în jurul mesei, simbolizând unirea și bucuria de a fi împreună. Ultima strofa subliniază pacea și iubirea universală care guvernează în această noapte, amintind de legăturile spirituale dintre oameni și divinitate. Prin versurile sale, Coșbuc reușește să transmită un sentiment profund de nostalgie și pace, capturând esența Crăciunului ca un moment de reflecție și comuniune sufletească.
