Hora Unirii – Vasile Alecsandri
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi și la durere;
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!
Aspecte importante ale operei
"Hora Unirii" este o poezie simbolică și patriotică scrisă de Vasile Alecsandri, care a fost publicată pentru prima dată în 1856. Aceasta a devenit un imn neoficial al unirii Principatelor Române și este cântată în mod tradițional la evenimente ce celebrează unitatea națională. Prin versurile sale, Alecsandri încurajează românii să își unească forțele și să sprijine idealul unirii printr-o fraternitate sinceră și durabilă.
Poezia este structurată în șapte strofe, fiecare având patru versuri. Fiecare vers este un îndemn la unitate și armonie, adresându-se fiecărei regiuni și clase sociale. Esența mesajului se concentrează pe ideea că puterea stă în unitate și că împreună, românii pot înfrunta orice provocare.
Mesajul central al poeziei este acela că unirea aduce putere și prosperitate, iar această idee a fost de mare importanță în contextul istoric al secolului al XIX-lea, când Principatele Române căutau să se unească și să se afirme pe scena internațională. Emblematică pentru spiritul național, "Hora Unirii" rămâne și astăzi o expresie puternică a dorinței de unitate și fraternitate între români.
