Frunzulita musetel – versuri

Frunzulita musetel – versuri

Frunzulita musetel

Frunzulita, musetel,

Primavara vine iar,

Flori si triluri de cocor,

Totul e un vis de zar.

Campuri verzi si cer senin,

Pasarile zboara-n zbor,

Soarele stralucitor

Se ridica peste nor.

Frunzulita, musetel,

Prin padure, printre flori,

Rauri line curg incet,

Intr-un dans de culori.

Pasarea si-a facut culcus,

Intr-un colt de codru des,

Primavara-i calda-acum,

Vantul adie de sus.

Frunzulita, musetel,

Vesnic tanar, vesnic viu,

Lumea-ntreaga-i un pastel,

In lumina de razboi.

Florile se unduiesc,

Intr-un dans de primavara,

Cu parfum de vis si dor,

Vechi povesti se impletesc.

Frunzulita, musetel,

Pe carari de dor si vis,

Tot ce-a fost mereu va fi,

Intr-o lume de paradis.

Padurea canta incet,

Vantul sopteste dulce,

Toate-s parte dintr-un joc,

Ce nu vrea sa se opreasca.

Concluzie

Poemul "Frunzulita musetel" surprinde esenta primaverii prin imagini poetice vibrante și atmosferă romantică. Versurile creează un tablou idilic, unde natura prinde viață și se umple de culori și sunete. Metaforele și descrierile lirice transpun cititorul într-o lume de poveste, unde fiecare element natural prinde sens. Importanța revigorării și a renașterii este accentuată prin simboluri precum frunza de musetel, florile și păsările. Partea finală a poemului subliniază ideea de continuitate și ciclicitate, sugerând că frumusețea naturii și a vieții este eternă, mereu renăscând prin schimbarea anotimpurilor. Atmosfera de vis și dor completează această viziune poetică, oferind cititorului o evadare din cotidian și o trăire profundă în mijlocul naturii.